Publicat în Jurnalul Oficial C nr. 456 din 10-11-2021

P9_TA(2021)0017

Măsuri de promovare a refacerii stocurilor peste nivelul producției maxime durabile (MSY)

Rezoluția Parlamentului European din 21 ianuarie 2021 referitoare la „Mai mult pește în mări?” Măsuri de promovare a refacerii stocurilor peste nivelul producției maxime durabile (MSY), inclusiv zone de refacere a stocurilor și zone marine protejate (2019/2162(INI))

(2021/C 456/11)

Parlamentul European,

având în vedere articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolele 11, 39 și 191 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului (PCP) (1),

având în vedere Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”) (2),

având în vedere articolul 13 din TFUE, care prevede că, la elaborarea politicii Uniunii în domeniul pescuitului (și în alte domenii), Uniunea și statele membre țin seama de faptul că animalele sunt ființe sensibile și ca atare acordă atenție maximă tuturor cerințelor aplicabile de calitate a vieții animalelor,

având în vedere Regulamentul (UE) 2019/1241 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind conservarea resurselor piscicole și protecția ecosistemelor marine prin măsuri tehnice (3),

având în vedere Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (4) și Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (5),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1099/2009 al Consiliului din 24 septembrie 2009 privind protecția animalelor în momentul uciderii (6), îndeosebi articolul 3, al cărui principiu fundamental, și anume că „[î]n timpul uciderii animalelor și al operațiilor aferente, acestea sunt ferite de orice durere, chin sau suferință evitabile”, se aplică și peștilor,

având în vedere Directiva 2014/89/UE din 23 iulie 2014 a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unui cadru pentru amenajarea spațiului maritim (7) (Directiva privind amenajarea spațiului maritim),

având în vedere Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole (8), și mai ales de deversările de îngrășăminte,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul publicului la documentele Parlamentului European, Consiliului și Comisiei (9) și Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 septembrie 2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului (10),

având în vedere Strategia UE în domeniul biodiversității pentru 2030, cuprinsă în Comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 intitulată „Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 – Readucerea naturii în viețile noastre” (COM(2020)0380),

având în vedere Rezoluția sa din 16 ianuarie 2018 referitoare la guvernanța internațională a oceanelor: o agendă pentru viitorul oceanelor noastre în contextul ODD-urilor pentru 2030 (11),

având în vedere ediția din 2020 a raportului Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) privind situația mondială a pescuitului și a acvaculturii (SOFIA 2020),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 cu privire la o strategie „De la fermă la consumator” pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic” (COM(2020)0381),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 iunie 2020, intitulată „Către un pescuit mai sustenabil în UE: situația actuală și orientări pentru 2021” (COM(2020)0248),

având în vedere Declarația de la Johannesburg din 2002 privind dezvoltarea durabilă, Planul de punere în aplicare de la Johannesburg și documentul final al Conferinței Organizației Națiunilor Unite Rio + 20 privind dezvoltarea durabilă din iunie 2012, intitulat „Viitorul pe care ni-l dorim”,

având în vedere raportul pe 2020 al Comitetului științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP) al Comisiei privind monitorizarea performanțelor politicii comune în domeniul pescuitului (STECF-Adhoc-20-01),

având în vedere Convenția privind diversitatea biologică (CDB) și, în special, obiectivul 11 din lista de obiective Aichi în materie de biodiversitate, care fac parte din Planul strategic al CBD pentru biodiversitate 2011-2020,

având în vedere raportul pe 2019 de evaluare globală privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice redactat de Platforma interguvernamentală științifico-politică privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice (IPBES),

având în vedere raportul special al Grupului interguvernamental de experți privind schimbările climatice (IPCC) din 2019 privind oceanele și criosfera într-o climă în schimbare,

având în vedere Rezoluția din 2016 a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (UICN) privind creșterea ariei de acoperire a zonelor marine protejate în vederea conservării biodiversității marine,

având în vedere obiectivul de dezvoltare durabilă (ODD) nr. 14 din Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a Organizației Națiunilor Unite, privind conservarea și utilizarea sustenabilă a oceanelor, a mărilor și a resurselor marine,

având în vedere raportul Comisiei din 25 iunie 2020 referitor la punerea în aplicare a Directivei-cadru privind strategia pentru mediul marin” (COM(2020)0259),

având în vedere Rezoluția sa din 16 ianuarie 2020 referitoare la cea de a 15-a reuniune a Conferinței părților (COP15) la Convenția privind diversitatea biologică (12),

având în vedere raportul din 2017 al Băncii Mondiale intitulat „The sunken billions revisited: Progress and Challenges in Global Marine Fisheries” (Miliardele duse pe apa Sâmbetei: Progrese și provocări în domeniul pescuitului marin mondial),

având în vedere Raportul special nr. 1/2017 al Curții Europene de Conturi din 21 februarie 2017 intitulat „Sunt necesare eforturi suplimentare pentru ca implementarea rețelei Natura 2000 să permită valorificarea la maximum a întregului său potențial”,

având în vedere Raportul nr. 17/2019 al Agenției Europene de Mediu (AEM) din 25 iunie 2020 intitulat „Mesaje din mare II”,

având în vedere decizia Ombudsmanului European în cauza 640/2019/FP privind transparența procesului decizional al Consiliului UE prin care se adoptă regulamentele anuale de stabilire a cotelor de pescuit (capturi totale admisibile),

având în vedere raportul nr. 3/2015 al AEM din 1 octombrie 2015 intitulat „Marine protected areas in Europe’s seas: An overview and perspective for the future” (Zonele marine protejate din mările Europei: prezentare generală și perspective de viitor),

având în vedere Raportul Comisiei din 1 octombrie 2015 privind progresele înregistrate în crearea de zone marine protejate, în temeiul articolului 21 din Directiva-cadru 2008/56/CE „Strategia pentru mediul marin” (COM(2015)0481),

având în vedere raportul Comisiei din 31 iulie 2018 de evaluare a programelor de măsuri ale statelor membre în temeiul Directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin” (COM(2018)0562),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 iunie 2020, intitulată „Către un pescuit mai sustenabil în UE: situația actuală și orientări pentru 2021” (COM(2020)0248),

având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A9-0264/2020),

A.

întrucât politica comună în domeniul pescuitului (PCP) urmărește să asigure sustenabilitatea ecologică pe termen lung a activităților de pescuit și acvacultură și gestionarea lor într-o manieră consecventă cu obiectivele de a obține beneficii economice și sociale și locuri de muncă și de a contribui la siguranța aprovizionării cu alimente; întrucât, pentru a îndeplini obiectivul de a reface și menține treptat populațiile de stocuri de pești peste nivelurile de biomasă capabile să obțină producția maximă sustenabilă, rata de exploatare corespunzătoare producției maxime sustenabile ar fi trebuit obținută până în 2015 unde era posibil și, progresiv, printr-o creștere incrementală, cel târziu până în 2020 pentru toate stocurile;

B.

întrucât ODD 14 își propune conservarea și utilizarea durabilă a oceanelor, mărilor și resurselor marine;

C.

întrucât scopul Directivei-cadru privind strategia pentru mediul marin (DCSMM) este de a proteja și conserva mediul marin, a preveni deteriorarea sa și a reface ecosistemele marine, precum și acela de a atinge o stare ecologică bună pentru apele marine ale UE până în 2020;

D.

întrucât, în temeiul DCSMM, starea ecologică bună se bazează pe 11 descriptori; întrucât indicatorul nr. 3 evaluează populațiile tuturor peștilor și crustaceelor exploatate comercial aflate în limitele securității biologice și etalând o repartiție a populației pe vârstă și mărime care atestă o stare de sănătate bună a stocului;

E.

întrucât deși există trei criterii primare de evaluare care definesc indicatorul 3 de stare ecologică bună: (I.) sustenabilitatea exploatării, (II.) capacitatea reproductivă și biomasa stocului de vârstă reproductivă și (III.) menținerea în parametri constanți a procentului de pești mai bătrâni și mai mari, numai 10,5 % din stocuri poate fi evaluat în funcție de criteriile (I.) și (II.), iar pentru criteriul (III.) nu există o metodologie comună de evaluare satisfăcătoare la nivel european;

F.

întrucât trebuie ameliorată urgent colectarea datelor despre anumite stocuri halieutice, mai ales în Marea Neagră, Marea Mediterană și Macaronezia, pentru a purcede la o evaluare științifică indispensabilă pentru gestionarea sustenabilă a stocurilor;

G.

întrucât măsurile de gestionare a pescuitului adoptate în cadrul PCP dau rezultate, deoarece fac să crească numărul de stocuri de pești exploatate la niveluri sustenabile, ducând la creșterea productivității stocurilor care erau supraexploatate;

H.

întrucât încă aproximativ 38 % din stocurile din Atlanticul de Nord-Est și aproximativ 92 % din stocurile evaluate științific în Marea Mediterană și Marea Neagră sunt supraexploatate, adică exploatate peste nivelurile producției maxime durabile (MSY), potrivit CSTEP, în ciuda cerinței legale de a opri pescuitul excesiv până în 2020; constată că în 2017 au fost supraexploatate 62,5 % din stocurile din Marea Mediterană și Marea Neagră, conform raportului SOFIA din 2020 întocmit de FAO;

I.

întrucât capturile totale admisibile (TAC) propuse de Comisie pentru Atlanticul de Nord-Est au fost în conformitate cu MSY la toate cele 78 de stocuri pentru care au fost disponibile avize științifice;

J.

întrucât, în 2019, Consiliul a stabilit TAC la 62 din 78 de specii în conformitate cu MSY; întrucât din acest motiv se preconizează că în 2020 peste 99 % din debarcările din Marea Baltică, din Marea Nordului și din Atlantic gestionate exclusiv de UE vor proveni din resurse de pescuit gestionate sustenabil;

K.

întrucât, în Atlanticul de Nord-Est, biomasa a continuat să crească din 2007, iar în 2018 era cu 48 % mai ridicată decât în 2003 în cazul stocurilor supuse unei evaluări complete; întrucât în Marea Mediterană și în Marea Neagră, situația a rămas practic neschimbată de la începutul seriei de date din 2003, deși, din 2012, este posibil să se fi înregistrat o ușoară creștere a biomasei;

L.

întrucât pescuitul la randament economic maxim (REM) se referă la nivelul de captură la care se obțin beneficii economice maxime pentru flotele de pescuit, îmbunătățind astfel reziliența sectorului și menținând stocurile la niveluri peste randamentul sustenabil maxim (MSY);

M.

întrucât gestionarea speciilor pe baza modelului MSY nu se poate aplica în cazul pescuitului de specii multiple, chiar dacă este vorba despre activități de pescuit bine cunoscute și documentate din punct de vedere științific;

N.

întrucât studiile științifice pe această temă au exprimat îngrijorări cu privire la impactul negativ pe termen lung pe care îl au anumite utilizări ale tehnicilor de pescuit, cum ar fi uneltele de pescuit de fund și dispozitivele de concentrare a peștilor, asupra stocurilor, biodiversității oceanelor și mediului marin;

O.

întrucât PCP încă nu este pusă în aplicare pe deplin, iar unele dintre măsurile sale, precum stabilirea zonelor de refacere a stocurilor de pește, nu au fost introduse;

P.

întrucât, la nivel global, 66 % din mediul marin a fost modificat ca urmare a presiunii umane, potrivit IPBES, iar 34,2 % din stocurile de pește sunt pescuite la niveluri nesustenabile din punct de vedere biologic, potrivit FAO;

Q.

întrucât Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (UICN) propune ca până în 2020 cel puțin 30 % din totalitatea habitatelor marine să fie transformate într-o rețea de zone marine foarte protejate, printre alte măsuri eficiente de conservare bazate pe zone, cu obiectivul ca în cel puțin 30 % din ocean să nu se deruleze activități extractive, fără a ține cont de consecințele socioeconomice;

R.

întrucât raportul SOFIA din 2020 prezentat de FAO reiterează ideea că gestionarea este cel mai bun instrument de conservare și singura cale către sustenabilitate și că stocurile gestionate temeinic sunt tot mai sustenabile, 78,7 % din debarcările actuale de pește marin la nivel global provenind din stocuri sustenabile biologic;

S.

întrucât strategia UE în domeniul biodiversității din 2030 prevede obiectivul obligatoriu din punct de vedere juridic ca din zona maritimă a UE cel puțin 30 % să fie protejată și 10 % să fie strict protejată;

T.

întrucât monitorizarea electronică la distanță, de exemplu transmiterea poziției navei aproape în timp real și înăsprirea controalelor la fața locului, joacă un rol pozitiv în asigurarea respectării ZMP;

U.

întrucât pierderea biodiversității marine are un impact socio-economic asupra sectorului pescuitului, comunităților costiere și de peste mări și societății în ansamblu și, prin urmare, ar trebui prevenită; întrucât, potrivit Băncii Mondiale, refacerea populațiilor de pești ar aduce beneficii economice mai mari decât dacă s-ar menține starea actuală a populațiilor de pești marini;

V.

întrucât habitatele sănătoase, inclusiv bancurile de nisip, „pajiștile” de iarbă de mare și recifele de corali, sunt esențiale pentru refacerea funcționării ecosistemului marin, pentru refacerea stocurilor de pești și pentru a asigura absorbanți de carbon care să atenueze schimbărilor climatice;

W.

întrucât buna gestionare a zonelor marine protejate este esențială pentru a îmbogăți biodiversitatea și pentru a conserva habitatele naturale ale altor specii, precum păsările;

X.

întrucât există un consens științific larg că zonele marine protejate pot fi benefice pentru activitățile de pescuit datorită efectului lor de propagare și a efectelor lor pozitive asupra recrutării, de exemplu prin protejarea locurilor de reproducere, a puieților și a femelelor mari cu capacitate ridicată de reproducere;

Y.

întrucât poluarea care provine de pe uscat, mai ales în cazul bazinelor marine parțial închise, și din alte activități marine are, de asemenea, impact asupra refacerii stocurilor de pește;

Z.

întrucât biomasa totală a speciilor care fac obiectul unei cote în rândul stocurilor gestionate de UE a fost cu 48 % mai mare în 2018 decât în 2003;

AA.

întrucât peștele sălbatic de captură reprezintă, de departe, cea mai sănătoasă și mai ecologică sursă de proteine din lume, grație amprentei de carbon scăzute a industriei pescuitului; întrucât alimentele pe bază de pește și fructe de mare sunt deci cea mai bună opțiune pentru a combate schimbările climatice;

AB.

întrucât până acum Consiliul UE nu a dat curs recomandării Ombudsmanului European, de a publica proactiv documente legate de adoptarea normelor despre TAC;

AC.

întrucât pescuitul la MSY aduce în continuare rezultate pozitive în Atlanticul de Nord-Est;

O mai bună gestionare a pescuitului pentru a pune capăt pescuitului excesiv

1.

își reiterează apelul de a implementa integral PCP cu scopul de a reface și menține populațiile de pești peste nivelurile de biomasă capabile să asigure MSY;

2.

subliniază că natura, peștii și alte organisme vii au valoare intrinsecă, chiar dacă rămân neexploatate de activități umane;

3.

invită Comisia și statele membre să mărească aria de acoperire a cunoștințelor științifice cu obiectivul ca până în 2025 cel târziu să fie evaluate 100 % din stocurile de pește exploatate în apele europene și să poată fi calculată MSY la toate aceste stocuri dacă este posibil din punct de vedere științific;

4.

reamintește că colectarea datelor intră în responsabilitatea statelor membre, aceste date fiind indispensabile pentru a evalua sănătatea stocurilor halieutice; reamintește că, potrivit articolului 23 din Regulamentul (UE) 2017/1004 (13), Comisia trebuie să prezinte Consiliului și Parlamentului un raport privind punerea în aplicare și funcționarea regulamentului;

5.

invită Comisia să își prezinte propunerile privind TAC și Consiliul să stabilească TAC la nivelul MSY, după cum se prevede în Regulamentul PCP;

6.

îndeamnă Comisia, statele membre și comunitatea științifică să creeze un model bazat pe date științifice pentru a optimiza gestionarea și exploatarea pescuitului de specii multiple; reține că acest model ar trebui să permită aplicarea unor obiective de gestionare similare în cazul utilizării MSY în PCP, permițând, de asemenea, să se urmărească evoluția normelor de gestionare aplicate;

7.

îndeamnă Comisia să aplice mai riguros abordarea ecosistemică în gestionarea pescuitului, inclusiv prin aplicarea treptată a abordărilor bazate pe specii multiple, pentru a reduce la minimum efectele negative ale activităților de pescuit și ale altor factori, precum schimbările climatice, pentru ecosistemele marine, stocurile de pești și societate, asigurând reziliența oceanelor la schimbările climatice; reiterează faptul că documentarea riguroasă a activităților de pescuit și calitatea datelor sunt aspecte esențiale pentru o mai bună gestionare a activităților de pescuit; solicită Comisiei Europene și statelor membre să ia măsurile necesare pentru a îmbunătăți colectarea de date despre pescuitul de agrement, ținând cont de impactul său de mediu și de valoarea sa socioeconomică;

8.

invită Comisia să sprijine în continuare planurile de îmbunătățire a selectivității și a supraviețuirii speciilor nevizate, și, cu scopul de a introduce o abordare ecosistemică în gestionarea pescuitului, să stabilească ce practici afectează negativ stocurile, biodiversitatea oceanelor și mediile marine și să ia măsuri pentru a le limita și a le înlocui;

9.

consideră că, după evaluarea PCP până în 2022, UE ar trebui, dacă este necesar, să adapteze practicile actuale de gestionare a pescuitului și să accelereze tranziția către activități de pescuit cu impact redus, nu numai pentru a conserva stocurile de pești la nivelurile actuale, ci și, mai important, pentru a reface stocurile de pești și ecosistemele marine, în consultare cu părțile interesate, mai ales cu sectorul pescuitului, și a sprijini astfel de măsuri prin Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime;

10.

consideră că ar trebui să se acorde în mod deosebit atenție și sprijin pescuitului la scară mică, care, potențial, este mai puțin distrugător și mai sustenabil, nu numai din perspectiva gestionării ecologice a resurselor, ci și din punct de vedere socioeconomic;

11.

roagă Comisia să susțină armonizarea indicatorilor aferenți criteriului (III.) de stare bună ecologică în DCSMM pentru ca statele membre să poată avea puncte de referință comune și o metodologie de evaluare comună;

12.

roagă Comisia să studieze dacă are rost să se folosească și alți indicatori decât MSY în gestionarea pescuitului, care să țină seama de interacțiunile dintre specii și de factorii socioeconomici și de efectele schimbărilor climatice și poluării; reține că în unele țări se studiază și se aplică și alți indicatori, cum ar fi MEY;

13.

reamintește că pentru a limita presiunea exercitată de activitățile umane asupra stocurilor halieutice este nevoie în primul rând de cercetare și inovare în sectorul pescuitului pentru a pune la punct bune practici legate de economia circulară, sustenabilitate și selectivitatea uneltelor de pescuit;

14.

subliniază importanța pescuitului costier la scară mică și consideră că acest sector poate avea o contribuție semnificativă la tranziția către o gestionare sustenabilă a stocurilor de pește; invită, prin urmare, statele membre să mărească procentul alocat acestui sector în cadrul cotelor naționale;

15.

solicită Comisiei să vegheze ca statele membre să adopte programe de colectare a datelor despre impactul activităților de pescuit asupra mediului în general, inclusiv asupra capturilor accidentale de specii sensibile și asupra fundului mării;

16.

solicită Consiliului să publice în mod proactiv toate documentele referitoare la adoptarea reglementărilor privind TAC, în conformitate cu recomandarea Ombudsmanului, și să respecte Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 și Regulamentul (CE) nr. 1367/2006;

Extinderea și mai buna gestionare a rețelei de zone protejate

17.

subliniază că deși Uniunea Europeană a făcut progrese și a îndeplinit obiectivul de a desemna 10 % din apele europene ca zone protejate, rețeaua de zone marine protejate (ZMP) este departe de a funcționa perfect și că doar o mică parte din ZMP-urile existente dispun de planuri de gestionare și de măsuri de protecție;

18.

subliniază că, atunci când au succes, ZMP-urile oferă mari beneficii socioeconomice, în special pentru comunitățile costiere și pentru sectorul pescuitului și al turismului, putând îndeplini funcții ecologice esențiale pentru reproducerea stocurilor de pește (oferind zone de depunere a icrelor și pepiniere), putându-le îmbunătăți reziliența;

19.

apreciază propunerea Comisiei din Strategia sa în domeniul biodiversității pentru 2030 de a proteja cel puțin 30 % din zona maritimă a UE, inclusiv prin instituirea unor zone de refacere a stocurilor, astfel cum se prevede în PCP, și a unor zone în care sunt restricționate cele mai distructive tehnici de pescuit și activități economice;

20.

cere ca o treime din această suprafață (adică 10 % din apele europene) să beneficieze de un nivel ridicat de protecție, cuprinzând zone în care să fie interzise toate capturile și activitățile economice (zone „no take”);

21.

solicită Comisiei să însoțească orice propunere legislativă de evaluări ale impactului bazate pe cele mai bune avize științifice disponibile și realizate în strânsă coordonare cu comunitățile și autoritățile locale;

22.

îndeamnă Comisia să adopte orientări pentru punerea în aplicare a obiectivelor privind ZMP-urile la nivelul fiecărei regiuni maritime din UE, pentru a asigura o distribuție geografică echilibrată și reprezentativitate ecologică;

23.

îndeamnă statele membre să desemneze și alte ZMP în temeiul Directivelor privind păsările (14) și habitatele (15) și al DCSMM, pentru a atinge aceste obiective;

24.

dorește ca zonele marine protejate să fie înființate ca părți ale unei rețele coerente de zone conectate, incluzând și zone din larg și cu apă adâncă; reamintește cerința de a înceta pescuitul cu unelte de pescuit de fund la adâncimi sub 400 m în zonele în care se știe că există sau pot exista ecosisteme marine vulnerabile (EMV);

25.

îndeamnă Comisia să stabilească pe baze științifice orientări stricte pentru gestionarea ZMP-urilor pentru statele membre și să facă o clasificare a ZMP-urilor, luând în considerare etapa de înființare, planurile de gestionare și beneficiile ecosistemice, bazându-se pe orientări existente ca, de exemplu, standardele globale ale UICN;

26.

roagă insistent Comisia să adauge la acordurile din domeniul pescuitului cu țările terțe măsuri de gestionare și de guvernanță, cum ar fi zonele marine protejate, creând astfel condiții pentru a ameliora gestionarea stocurilor de pește și a contracara numeroase efecte cumulative, ca poluarea, pescuitul ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN) și înmulțirea anumitor practici, precum pescuitul industrial, care pun în pericol durabilitatea anumitor stocuri;

27.

îndeamnă statele membre să întocmească planuri de gestionare riguroase și eficiente pentru ZMP-urile existente și să introducă măsuri de monitorizare, supraveghere și control mai stricte pentru a asigura respectarea ZMP-urilor;

28.

solicită ca atât sectorul pescuitului comercial, cât și cel al pescuitului recreativ, precum și organizațiile relevante cu competențe în gestionarea activităților umane și economice pe mare [de exemplu, organizațiile regionale de gestionare a pescuitului (ORGP) sau Organizația Maritimă Internațională] să fie implicate în controlul, monitorizarea și supravegherea ZMP-urilor;

29.

subliniază că este nevoie de o supraveghere mai riguroasă a măsurilor de gestionare a pescuitului în cadrul siturilor Natura 2000, transmise de statele membre, pentru a îndeplini obiectivele de conservare în acord cu articolul 11 din PCP;

30.

subliniază că zonele ar trebui desemnate, iar măsurile de gestionare elaborate pe baza celor mai bune recomandări științifice disponibile;

31.

recunoaște că pentru a avea succes ZMP-urile și alte zone protejate au nevoie de o bază științifică solidă și să fie acceptate de pescarii comerciali și de agrement, comunitățile costiere și alte părți interesate, și de o comunicare clară cu privire la ce anume, cum și de ce este protejat; cere așadar ca sectorul pescuitului, inclusiv componenta sa artizanală, precum și organismele științifice de gestionare a activităților de pescuit și alte părți interesate relevante, să fie asociate la proiectarea, gestionarea și monitorizarea ZMP-urilor; cere să se încurajeze participarea societății civile prin crearea unor zone de educație marină;

32.

subliniază că stabilirea zonelor marine protejate presupune o abordare cuprinzătoare și coerentă, care nu trebuie să se rezume la limitarea activităților de pescuit comercial, ci să ia în vizor și alte activități, de pildă explorarea și exploatarea combustibililor fosili, mineritul, acvacultura la scară largă, dragarea, parcurile eoliene offshore, transportul și pescuitul de agrement și alte activități recreative;

33.

roagă statele membre să extindă rețeaua de zone de refacere a stocurilor de pește în cadrul PCP, mai ales atunci când există dovezi clare despre existența unor concentrații semnificative de pești sub mărimea minimă de referință pentru conservare sau despre prezența unor zone de depunere a icrelor; subliniază că evaluarea privind desemnarea și succesul acestor zone trebuie inclusă în viitorul raport privind funcționarea PCP;

34.

invită Comisia și statele membre ca, în cadrul negocierilor internaționale privind un tratat pentru conservarea și utilizarea durabilă a biodiversității marine în zonele din afara jurisdicției naționale și în cadrul ORGP-urilor, să promoveze un mecanism global ambițios prin care să se creeze zone marine protejate în marea liberă sau în zone din afara jurisdicției naționale și după ce se ajunge la un acord privind diversitatea biologică marină în afara jurisdicțiilor naționale, să își asume un rol proactiv în crearea unor noi instrumente de gestionare bazate pe zone, inclusiv ZMP-uri în marea liberă; reamintește că înființarea de ZMP-uri în zone din afara jurisdicțiilor naționale trebuie sprijinită de evaluări ale impactului socioeconomic și ecologic bazate pe cele mai bune avize științifice disponibile;

35.

îndeamnă Comisia și statele membre să promoveze ideea că întregul ocean oferă omenirii servicii ecosistemice și că, prin urmare, oceanul trebuie recunoscut ca spațiu comun la nivel mondial în negocierile internaționale purtate sub auspiciile ONU;

Combaterea altor factori de mediu care amenință refacerea stocurilor de pești

36.

subliniază că acțiunile rapide și ferme de combatere a schimbărilor climatice sunt esențiale pentru conservarea unor populații și habitate de organisme marine sănătoase și, implicit, pentru continuitatea activității de pescuit sustenabil și securitatea alimentară pe termen lung; reamintește că, potrivit articolului 2 din Acordul de la Paris privind schimbările climatice, părțile trebuie să încerce să mărească capacitatea de adaptare la efectele negative ale schimbărilor climatice și să stimuleze reziliența climatică și o dezvoltare economică cu emisii scăzute de gaze cu efect de seră, de o manieră care să nu amenințe producția alimentară;

37.

subliniază contribuția pozitivă a ZMP-urilor la adaptarea climatică, prin întărirea rezilienței ecosistemelor; îndeamnă statele membre să acorde un rol mai proeminent rețelelor de ZMP-uri în strategiile lor naționale de adaptare climatică;

38.

relevă că pentru a reface stocurile de pești și a le menține la un nivel de exploatare sustenabil trebuie abordate anumite efecte antropice legate de schimbările climatice, cum ar fi reducerea cantității de oxigen și acidificarea, și diverse surse de poluare terestre dar și marine cu impact asupra refacerii stocurilor de pești și care contribuie la fragilizarea lor, precum nitrații, apele reziduale, îngrășămintele, pesticidele, substanțele chimice toxice, poluarea din activități industriale și turismul de masă, reziduurile din acvacultură, poluarea cu plastic și microplastic, cremele solare, hormonii, poluarea sonoră, scurgerile de petrol și uneltele de pescuit pierdute sau aruncate în mare;

39.

solicită Comisiei să publice un studiu privind impactul acestor surse diverse de poluare asupra refacerii stocurilor de pești și asupra ecosistemelor marine;

40.

subliniază că pescarii trebuie implicați în lupta împotriva poluării mărilor și oceanelor; invită, prin urmare, Comisia să îndemne statele membre să adopte reglementări care să le permită pescarilor să aducă la țărm deșeurile pescuite pe mare; consideră că aceste prevederi ar trebui să stabilească mecanisme de recompensare a pescarilor și sisteme adecvate de colectare;

41.

subliniază importanța creșterii ratei de supraviețuire a speciilor nevizate prin reducerea vătămărilor și a stresului provocate în timpul capturării și al eliberării;

42.

roagă Comisia să ia în considerare aceste solicitări și să le trateze în noul său plan de acțiune pentru conservarea resurselor piscicole și protejarea ecosistemelor marine, pe care intenționează să le prezinte până în 2021, la revizuirea PCP, precum și în toate propunerile legislative viitoare;

o

o o

43.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1)  JO L 354, 28.12.2013, p. 22.

(2)  JO L 164, 25.6.2008, p. 19.

(3)  JO L 198, 25.7.2019, p. 105.

(4)  JO L 206, 22.7.1992, p. 7.

(5)  JO L 20, 26.1.2010, p. 7.

(6)  JO L 303, 18.11.2009, p. 1.

(7)  JO L 257, 28.8.2014, p. 135.

(8)  JO L 375, 31.12.1991, p. 1.

(9)  JO L 145, 31.5.2001, p. 43.

(10)  JO L 264, 25.9.2006, p. 13.

(11)  JO C 458, 19.12.2018, p. 9.

(12)  Texte adoptate, P9_TA(2020)0015.

(13)  Regulamentul (UE) 2017/1004 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 mai 2017 privind instituirea unui cadru al Uniunii pentru colectarea, gestionarea și utilizarea datelor din sectorul pescuitului și sprijinirea consultanței științifice cu privire la politica comună în domeniul pescuitului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 199/2008 al Consiliului. JO L 157, 20.6.2017, p. 1.

(14)  Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice. JO L 20, 26.1.2010, p. 7.

(15)  Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică. JO L 206, 22.7.1992, p. 7.