Publicat în Jurnalul Oficial C nr. 456 din 10-11-2021

P9_TA(2021)0022

Reformarea listei UE a paradisurilor fiscale

Rezoluția Parlamentului European din 21 ianuarie 2021 referitoare la reformarea listei UE a paradisurilor fiscale (2020/2863(RSP))

(2021/C 456/16)

Parlamentul European,

având în vedere Rezoluția Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre referitoare la Codul de conduită în domeniul impozitării întreprinderilor, adoptată la 1 decembrie 1997 (1), cu scopul de a reduce concurența fiscală dăunătoare în Uniunea Europeană,

având în vedere comunicarea Comisiei din 17 iunie 2015 intitulată „Un sistem de impozitare a întreprinderilor echitabil și eficient în Uniunea Europeană: 5 domenii-cheie” (COM(2015)0302),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 ianuarie 2016 privind o strategie externă pentru impozitarea eficace (COM(2016)0024),

având în vedere Concluziile Consiliului din 8 martie 2016 privind Codul de conduită (impozitarea companiilor) (2),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 iulie 2016 privind măsuri suplimentare de sporire a transparenței și de întărire a luptei împotriva evaziunii fiscale și a evitării obligațiilor fiscale (COM(2016)0451), care include o explicație a procesului de includere pe lista UE a jurisdicțiilor fiscale necooperante,

având în vedere Concluziile Consiliului din 8 noiembrie 2016 privind criteriile pentru întocmirea listei UE de jurisdicții necooperante în scopuri fiscale și procesul de întocmire a acestei liste,

având în vedere concluziile reuniunii Consiliului Ecofin din 5 decembrie 2017,

având în vedere actualizarea cea mai recentă de către Consiliu a listei UE de jurisdicții necooperante în scopuri fiscale din 6 octombrie 2020 (3),

având în vedere comunicarea Comisiei din 15 iulie 2020 intitulată „Plan de acțiune pentru o fiscalitate echitabilă și simplificată în sprijinul strategiei de redresare” (COM(2020)0312),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 iulie 2020 referitoare la buna guvernanță fiscală, atât în UE, cât și în afara acesteia (COM(2020)0313),

având în vedere rezoluția sa din 25 noiembrie 2015 referitoare la deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare (4), rezoluția sa din 6 iulie 2016 referitoare la deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare (5), și rezoluția sa din 26 martie 2019 referitoare la infracțiunile financiare, evaziunea fiscală și evitarea obligațiilor fiscale (6),

având în vedere rezoluția sa din 16 decembrie 2015 conținând recomandări adresate Comisiei privind favorizarea transparenței, a coordonării și a convergenței în politicile de impozitare a societăților în Uniune (7),

având în vedere Recomandarea Comisiei PANA din 13 decembrie 2017 către Consiliu și Comisie în urma anchetei privind spălarea de bani, evitarea sarcinilor fiscale și evaziunea fiscală (8),

având în vedere acțiunile întreprinse de Comisie ca urmare a rezoluțiilor și recomandărilor Parlamentului European menționate mai sus (9),

având în vedere propunerea Comisiei privind raportarea publică pentru fiecare țară în parte (10), precum și poziția sa din 27 martie 2019 (11) referitoare la propunerea respectivă,

având în vedere studiul Comisiei intitulat „The Impact of Tax Planning on Forward-Looking Effective Tax Rates” („Impactul planificării fiscale asupra ratelor de impozitare efectivă previzibile”) (12),

având în vedere studiul Comisiei intitulat „Aggressive tax planning indicators” („Indicatorii de planificare fiscală agresivă”) (13),

având în vedere studiul Serviciului de Cercetare al Parlamentului European intitulat „An overview of shell companies in the European Union” („Prezentare generală a societăților de tip «cutie poștală» din Uniunea Europeană”) (14),

având în vedere rapoartele de țară elaborate de Comisie în cadrul semestrului european,

având în vedere activitatea în curs a Grupului la nivel înalt al ONU privind responsabilitatea financiară internațională, transparența și integritatea,

având în vedere activitatea în curs a Cadrului incluziv al OCDE/G20 privind erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor (BEPS) cu privire la provocările fiscale generate de digitalizare,

având în vedere Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (15),

având în vedere întrebările adresate Comisiei și Consiliului privind reformarea listei UE a paradisurilor fiscale (O-000082/2020 – B9-0002/2021 și O-000081/2020 – B9-0001/2021),

având în vedere articolul 136 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru afaceri economice și monetare, elaborată cu ajutorul Subcomisiei pentru chestiuni fiscale,

A.

întrucât existența jurisdicțiilor necooperante în scopuri fiscale și a practicilor fiscale dăunătoare, inclusiv în statele membre ale UE, duce la pierderi financiare dramatice pentru statele membre ale UE, ceea ce epuizează resursele de la bugetele naționale și afectează capacitatea guvernelor; întrucât costul evitării obligațiilor fiscale de către întreprinderi este estimat în prezent la 500 de miliarde USD pe an (16); întrucât această reducere a veniturilor fiscale este deosebit de problematică în contextul redresării în urma crizei sanitare, sociale și economice cauzate de pandemia de COVID-19 și pentru finanțarea tranziției verzi;

B.

întrucât, potrivit sondajului Eurobarometru din toamna anului 2016, 86 % dintre cetățenii UE sunt în favoarea unor norme mai stricte privind evitarea obligațiilor fiscale și paradisurile fiscale (17);

C.

întrucât Uniunea a adoptat prima sa listă a jurisdicțiilor necooperante în scopuri fiscale (denumită în continuare „lista”) la 5 decembrie 2017; întrucât lista respectivă includea 17 țări sau teritorii din afara UE; întrucât Uniunea a revizuit lista de 12 ori;

D.

întrucât, potrivit Indexului paradisurilor fiscale pentru întreprinderi din 2019, jurisdicțiile aflate în fruntea ierarhiei paradisurilor fiscale pentru întreprinderi sunt: 1. Insulele Virgine Britanice; 2. Bermuda; 3. Insulele Cayman; 4. Țările de Jos; 5. Elveția; 6. Luxemburg; 7. Jersey; 8. Singapore; 9. Bahamas; 10. Hong Kong și 11. Irlanda;

E.

întrucât 95 de jurisdicții au fost evaluate pe baza celor trei criterii stabilite în concluziile Consiliului din 8 noiembrie 2016, și anume transparența fiscală, impozitarea echitabilă și punerea în aplicare a standardelor minime ale OCDE privind BEPS;

F.

întrucât peste 135 de țări și jurisdicții colaborează la punerea în aplicare a planului de acțiune BEPS, parțial motivate de riscul de a fi incluse pe lista UE a jurisdicțiilor necooperante; întrucât, în procesul de întocmire a listei, aproape 40 de țări au fost invitate să reformeze peste 120 de practici fiscale dăunătoare;

G.

întrucât raportul privind starea justiției fiscale din 2020 a constatat că doar 2 % din pierderile fiscale la nivel mondial au fost cauzate de jurisdicțiile de pe lista UE; întrucât s-a constatat că Insulele Cayman sunt jurisdicția responsabilă pentru cele mai mari pierderi fiscale la nivel mondial, care au costat alte țări peste 70 de miliarde USD pe an, și anume 16,5 % din totalul pierderilor fiscale;

H.

întrucât Consiliul a revizuit ultima dată lista la 6 octombrie 2020, eliminând Insulele Cayman și Omanul și adăugând Barbados și Anguilla; întrucât Insulele Cayman încă nu au un impozit pe profit și sunt una dintre primele 10 destinații pentru investiții fantomă conform Fondului Monetar Internațional (18), ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la transparență și la o posibilă abordare preferențială pentru unele țări;

I.

întrucât lista UE a jurisdicțiilor necooperante este alcătuită în prezent din Samoa Americană, Anguilla, Barbados, Fiji, Guam, Palau, Panama, Samoa, Seychelles, Trinidad și Tobago, Insulele Virgine Americane și Vanuatu;

J.

întrucât mai multe alte jurisdicții s-au angajat să pună în aplicare principiile bunei guvernanțe fiscale în ceea ce privește fie transparența, fie criteriile de impozitare echitabilă;

K.

întrucât accesul public la documente și activitatea Grupului de lucru pentru Codul de conduită (impozitarea întreprinderilor) rămân limitate, în special în ceea ce privește procesul de întocmire a listei UE; întrucât Ombudsmanul European are mandatul de a examina aplicarea de către instituțiile UE a normelor UE privind accesul public la documente (19) și, în special, competența de a inspecta toate documentele UE, indiferent dacă sunt confidențiale sau nu, și poate emite recomandări pentru a stabili dacă acestea ar trebui sau nu să fie publicate;

L.

întrucât, în comunicarea sa referitoare la buna guvernanță fiscală, atât în UE, cât și în afara acesteia, Comisia a subliniat necesitatea de a reforma Codul de conduită în domeniul impozitării întreprinderilor și de a revizui lista;

M.

întrucât, utilizând formula de repartizare cea mai conservatoare, UE înregistrează cele mai mari pierderi la nivel mondial ca urmare a transferului profiturilor către paradisuri fiscale și se estimează că pierde aproximativ 20 % din veniturile sale din impozitul pe profit în fiecare an (20),

1.   

 

recunoaște impactul pozitiv pe care lista l-a avut deja, dar regretă că aceasta nu își atinge potențialul maxim, deoarece jurisdicțiile aflate în prezent pe listă acoperă mai puțin de 2 % din pierderile de venituri fiscale la nivel mondial, ceea ce face ca lista să devină derutantă și ineficace (21); urmărește să consolideze lista prin creșterea transparenței și a coerenței, prin criterii mai stricte și mai imparțiale de includere pe listă și prin măsuri de protecție mai puternice împotriva evitării obligațiilor fiscale; regretă că au fost scoase de pe listă țări cu antecedente clare de promovare a BEPS, cum ar fi Insulele Cayman; regretă explicația insuficientă oferită publicului larg, în ciuda faptului că opinia publică europeană sprijină norme mai stricte privind paradisurile fiscale;

Guvernanța și transparența listei UE a jurisdicțiilor fiscale necooperante

2.

observă că procesul inițial de întocmire a listei a fost propus de Comisie atât în comunicarea sa privind o strategie externă pentru impozitarea eficace, cât și în comunicarea sa privind măsuri suplimentare de sporire a transparenței și de întărire a luptei împotriva evaziunii fiscale și a evitării obligațiilor fiscale; ia act de faptul că Grupul de lucru pentru codul de conduită, în principal prin intermediul subgrupului său pentru părțile terțe, a fost însărcinat cu desfășurarea lucrărilor pregătitoare pentru întocmirea listei, în ciuda faptului că acest lucru nu era inclus în mandatul inițial al grupului; pune sub semnul întrebării capacitatea și caracterul adecvat al unei astfel de grupări informale de a îndeplini această misiune;

3.

consideră că lista UE trebuie reformată la nivelul UE; recomandă ca procesul său să fie formalizat, în special printr-un instrument obligatoriu din punct de vedere juridic; consideră că această reformă ar trebui realizată până la sfârșitul anului 2021 pentru a proteja UE de orice alte pierderi de venituri în perioada de redresare de după COVID-19; solicită Consiliului să încredințeze Comisiei, cu sprijinul statelor membre și cu implicarea corespunzătoare a Parlamentului European, sarcina de a evalua jurisdicțiile terțe pe baza unor criterii clare și transparente, precum și de a prezenta Consiliului o propunere de întocmire a listei, care ar trebui făcută publică înainte ca Consiliul să adopte în mod oficial lista și revizuirile acesteia; invită Consiliul să acorde Parlamentului un rol de observator în cadrul discuțiilor Grupului de lucru pentru codul de conduită; consideră că astfel de modificări ar asigura imparțialitatea, obiectivitatea și responsabilitatea procesului de întocmire a listei;

4.

subliniază importanța transparenței în procesul de întocmire a listei pentru a permite controlul public și a mări responsabilitatea democratică a factorilor de decizie; urmărește o transparență deplină în ceea ce privește poziția statelor membre; invită, prin urmare, Grupul de lucru pentru codul de conduită să publice autoritățile participante, subiectele de discuție, evaluările tehnice, procesele-verbale sau rezumatele și concluziile adoptate; consideră că, pentru a îmbunătăți responsabilitatea și transparența, sursele de date pentru examinarea jurisdicțiilor ar trebui să fie ușor accesibile atunci când sunt puse la dispoziția publicului; consideră că metodologia de evaluare a regimurilor țărilor terțe ar trebui să fie îmbunătățită și comunicată integral; invită Grupul de lucru pentru codul de conduită să publice în mod sistematic un rezumat cuprinzător al interacțiunilor sale cu țările terțe, al subiectului discutat și al angajamentelor asumate de țările terțe în fiecare etapă a procesului de evaluare;

5.

constată că lipsa de transparență poate conduce la interpretări eronate ale deciziilor și riscă să submineze încrederea publicului în procesul de întocmire a listei, în special atunci când rezultatul listei UE diferă de listele de paradisuri fiscale create în mod transparent de către părți terțe; reamintește lista inițială care compilează listele statelor membre, astfel cum a fost menționată de Comisie în comunicarea sa intitulată „Un sistem de impozitare a întreprinderilor echitabil și eficient în Uniunea Europeană: 5 domenii-cheie” și care conținea 30 de jurisdicții incluse pe listă de cel puțin 10 state membre;

6.

salută măsurile luate deja în ceea ce privește transparența, cum ar fi publicarea rapoartelor semestriale privind progresele înregistrate și publicarea anumitor scrisori trimise jurisdicțiilor țărilor terțe; solicită ca scrisorile trimise de Consiliu jurisdicțiilor terțe care nu respectă încă criteriile de includere pe lista UE să cuprindă o cerere de publicare a întregii corespondențe cu UE și să considere că orice răspuns negativ reprezintă o lipsă de cooperare din partea jurisdicției în cauză; regretă că aceste documente sunt accesibile numai după finalizarea procesului de evaluare; solicită ca toate scrisorile și angajamentele asumate de jurisdicțiile terțe să fie puse la dispoziția publicului imediat ce sunt primite; solicită ca informațiile publice să fie puse la dispoziție pe o platformă ușor de utilizat;

7.

solicită un schimb periodic între președintele Grupului de lucru pentru codul de conduită și Parlament, care să includă cel puțin o participare oficială în cadrul unei audieri publice pe an;

8.

subliniază că rolul Parlamentului în ceea ce privește Grupul de lucru pentru codul de conduită ar trebui să fie oficializat, inclusiv în ceea ce privește guvernanța și criteriile procesului de întocmire a listei, de exemplu printr-un proces de emitere a avizelor;

9.

ia act de faptul că procesul de întocmire a listei UE se referă numai la țările terțe; ia act de faptul că influența Uniunii în combaterea evaziunii fiscale și a practicilor fiscale dăunătoare la nivel mondial depinde de exemplul pe care îl dă „acasă”; subliniază necesitatea coerenței între criteriile de includere pe listă și criteriile pentru practicile fiscale dăunătoare din cadrul UE; reamintește declarația făcută de președinta Grupului de lucru pentru codul de conduită în timpul audierii Comisiei TAX3, la 10 octombrie 2018, privind posibilitatea monitorizării statelor membre în raport cu aceleași criterii stabilite pentru lista UE în contextul revizuirii mandatului Grupului de lucru pentru codul de conduită; ia act de faptul că un stat membru a primit un rating parțial conform cu privire la conformitatea sa cu standardul internațional privind transparența și schimbul de informații la cerere din partea Forumului mondial privind transparența și schimbul de informații în scopuri fiscale (Forumul mondial) (22) și observă că, în cazul unui astfel de rating, Consiliul include țări terțe pe listă (23); subliniază, în acest sens, că unele state membre au primit în mod regulat recomandări specifice fiecărei țări cu privire la necesitatea de a combate planificarea fiscală agresivă (24); subliniază că Comisia recunoaște că unele dintre statele membre menționate mai sus au luat măsuri de îmbunătățire a sistemelor lor fiscale pentru a răspunde criticilor formulate de Comisie, dar observă că Comisia încă mai indică faptul că normele fiscale facilitează în prezent planificarea fiscală agresivă în statele membre respective; își reiterează apelul adresat Comisiei și Consiliului în rezoluția TAX3 de a da curs recomandărilor specifice fiecărei țări adresate statelor membre în cauză până la punerea în aplicare a unor reforme fiscale substanțiale și de a propune acțiuni acolo unde și atunci când este necesar, dar, între timp, să considere cel puțin statele membre respective ca fiind paradisuri fiscale ale UE; așteaptă cu interes ca aceste guverne să răspundă la aceste preocupări și să reducă evitarea obligațiilor fiscale în toate jurisdicțiile lor; se angajează să evalueze periodic orice inițiativă luată de guverne pentru a da curs acestor recomandări și să propună acțiuni acolo unde și când este necesar;

10.

reamintește că procedura prevăzută la articolul 116 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căreia Parlamentul și Consiliul hotărăsc în conformitate cu procedura legislativă ordinară, ar trebui aplicată atunci când practicile fiscale dăunătoare duc la denaturarea pieței în Uniune;

11.

invită Grupul de lucru pentru codul de conduită să mărească caracterul incluziv și acceptarea externă a procesului prin consultarea țărilor în curs de dezvoltare și a organizațiilor societății civile; sugerează crearea unui grup de lucru sau a unui organism consultativ cu țările din afara UE, în special țările în curs de dezvoltare, membrii societății civile și experții, pentru a facilita dialogul cu privire la deciziile luate;

Actualizarea criteriilor de întocmire a listei UE pentru a le adapta la provocările actuale și viitoare

12.

reiterează importanța criteriului transparenței listei; solicită claritate cu privire la viitorul criteriu de transparență în ceea ce privește beneficiarii reali finali, în conformitate cu cea de a 5-a Directivă privind combaterea spălării banilor; ia act de condițiile de concurență inegale dintre țările care aderă la Standardul comun de raportare al OCDE și la Legea conformității fiscale a conturilor străine (FATCA) din SUA; consideră, prin urmare, că lipsa de reciprocitate a FATCA din SUA ar trebui examinată în conformitate cu criteriul transparenței;

13.

consideră că criteriul impozitării echitabile nu ar trebui să se limiteze la caracterul preferențial al măsurilor fiscale, ci ar trebui să ia în considerare scutirile fiscale extinse și neconcordanțele dintre prețurile de transfer; reamintește că actualul proces de includere pe listă pentru țările terțe nu include un criteriu de sine stătător privind ratele de impozitare de 0 % sau foarte scăzute; invită Comisia și Grupul de lucru pentru codul de conduită să includă în evaluare măsuri fiscale care să conducă la niveluri scăzute de impozitare, în conformitate cu negocierile în curs privind pilonul II al Cadrului incluziv al OCDE/G20, în special în ceea ce privește impozitarea minimă; invită Comisia și Consiliul să propună un nivel minim efectiv de impozitare, care ar constitui un criteriu de sine stătător pentru lista UE; recomandă ca orice rată minimă efectivă să fie stabilită la un nivel echitabil și suficient și să țină seama, de asemenea, de rata statutară medie a impozitului pe profit la nivelul UE (25), pentru a descuraja transferul profiturilor și a preveni concurența fiscală dăunătoare;

14.

invită Comisia să ia în considerare beneficiile adoptării unei inițiative similare pilonului II al Cadrului incluziv pentru criteriile de includere pe lista UE, în cazul în care nu există un consens politic la nivelul OCDE cu privire la punerea în aplicare a acestor măsuri până la sfârșitul anului 2021;

15.

ia act de faptul că unele dintre cele mai dăunătoare jurisdicții terțe, inclusiv Insulele Cayman și Bermuda, au fost eliminate de pe listă odată cu introducerea unor criterii de fond foarte minime și a unor măsuri de executare deficitare; subliniază că astfel de decizii pot ridica semne de întrebare cu privire la autenticitatea activităților specifice și la imparțialitatea procesului decizional și pot submina încrederea publicului; solicită consolidarea criteriilor de examinare, inclusiv a cerințelor de fond bazate pe o abordare stereotip, precum și a cerințelor de proporționalitate și a monitorizării acestora, pentru a mări eficacitatea listei și capacitatea acesteia de a face față noilor provocări generate de digitalizarea economiei; invită Consiliul să includă, ca un criteriu de sine stătător, includerea automată pe listă a jurisdicțiilor terțe cu o rată a impozitului pe profit de 0 % sau fără impozite pe profiturile societăților; ia act cu îngrijorare de faptul că țările terțe pot abroga regimurile fiscale neconforme, dar le înlocuiesc cu altele noi, care pot fi dăunătoare pentru UE; reamintește importanța raportării publice pentru fiecare țară în parte în vederea monitorizării cerințelor de fond;

16.

subliniază importanța standardelor minime BEPS în cadrul examinării țărilor terțe, în special acțiunile 5, 6, 13 și 14; subliniază importanța identificării altor standarde BEPS care să fie incluse drept criterii de includere pe listă;

17.

sprijină extinderea domeniului geografic de aplicare al listei UE, ținând seama, în același timp, de poziția țărilor cel mai puțin dezvoltate; subliniază că faptul că unele țări în curs de dezvoltare ar putea să nu dispună de resursele necesare pentru a pune rapid în aplicare standardele fiscale convenite recent ar trebui luat în considerare în mod sistematic în evaluările viitoare; îndeamnă, prin urmare, Consiliul să nu considere drept contramăsuri reducerile ajutorului pentru dezvoltare care ar avea un impact direct asupra beneficiarilor finali ai ajutorului; constată, cu toate acestea, că țările cu centre financiare de dimensiuni semnificative nu ar trebui să se bucure de niveluri similare de toleranță;

18.

constată că există divergențe semnificative între lista UE a jurisdicțiilor necooperante și echivalentele sale naționale; ia act de ambiția Comisiei de a alinia mai bine listele naționale la lista UE; solicită o convergență ascendentă și armonizarea criteriilor pentru a asigura standarde mai ridicate și o coerență mai mare;

19.

salută sugestia Comisiei de a lua în considerare, la examinarea jurisdicțiilor fiscale, metodologia elaborată pentru identificarea țărilor terțe cu grad înalt de risc în scopul combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului, pentru a se asigura că cele două procese de întocmire a listei se consolidează reciproc;

20.

ia act de eforturile de stabilire a unor condiții de concurență echitabile în urma ieșirii Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană; solicită o evaluare aprofundată a jurisdicțiilor respective, inclusiv evaluarea continuă a teritoriilor de peste mări ale Regatului Unit și a dependențelor Coroanei Britanice, în conformitate cu standardele stabilite de Grupul de lucru pentru codul de conduită; subliniază că o relație viitoare între UE și Regatul Unit ar trebui să se bazeze pe valori reciproce și să fie orientată către prosperitate comună, ceea ce exclude în mod automat concurența fiscală agresivă; regretă faptul că Acordul comercial și de cooperare dintre UE și Regatul Unit nu prevede eventuale măsuri de reechilibrare, care să poată fi aplicate în cazul unor divergențe viitoare cu Regatul Unit cu privire la aspecte legate de evaziunea fiscală și de spălarea banilor;

21.

solicită o evaluare egală și imparțială a principalilor parteneri comerciali ai UE; solicită, în special, o evaluare clară a SUA în ceea ce privește criteriile de transparență;

Coordonarea măsurilor de protecție

22.

recunoaște impactul asupra reputației al includerii pe listă ca stimulent pentru implicarea jurisdicțiilor în procesul de examinare; subliniază că acest lucru nu este suficient pentru a contracara în mod eficace efectele negative pe care le au aceste jurisdicții asupra statelor membre și asupra pieței interne, deoarece impactul includerii pe listă asupra reputației anumitor jurisdicții este subminat de deficiențele procesului de întocmire a listei descrise mai sus, în special de lipsa de transparență, de criteriile necoercitive și de domeniul de aplicare geografic limitat;

23.

salută legătura dintre standardele de bună guvernanță fiscală și utilizarea fondurilor UE stabilite în Regulamentul financiar (26), în Regulamentul privind Fondul european pentru dezvoltare durabilă (27), în Regulamentul privind Fondul european pentru investiții strategice (28) și în Decizia privind mandatul de acordare a împrumuturilor externe (29) și recunoaște că aceste standarde reprezintă o condiție prealabilă pentru sprijinul acordat de UE; avertizează, cu toate acestea, cu privire la orice efect negativ, actual sau potențial, asupra cetățenilor din țările în curs de dezvoltare; subliniază importanța dezvoltării unor condiții echivalente care să se aplice corporațiilor și facilitatorilor planificării fiscale agresive în cadrul procedurilor de achiziții publice;

24.

solicită norme privind ajutoarele de stat și programe naționale de sprijin ale statelor membre pentru a se asigura că întreprinderile care au legături economice cu jurisdicții necooperante, cum ar fi cele cu rezidența fiscală în astfel de jurisdicții, nu sunt eligibile pentru sprijin; subliniază importanța acestui lucru în contextul solidarității intraeuropene și al consolidării încrederii între statele membre; reamintește că transparența prin raportarea publică pentru fiecare țară în parte pentru toate sectoarele este necesară pentru a garanta acest lucru; invită Consiliul să încheie de urgență discuțiile și să își adopte abordarea generală cu privire la propunerea legislativă;

25.

sprijină și solicită întărirea cerințelor suplimentare de audit și de diligență pentru societățile și investitorii stabiliți în jurisdicții necooperante; consideră că măsurile de protecție sunt esențiale pentru ca lista să aibă un impact;

26.

observă că contramăsurile stricte ar reduce stimulentele pentru evitarea obligațiilor fiscale; subliniază că setul UE de măsuri de protecție este subminat de aplicarea discreționară de către fiecare stat membru în parte; invită, prin urmare, Comisia să ia în considerare prezentarea unei propuneri legislative privind măsuri de protecție coordonate împotriva evitării obligațiilor fiscale și a evaziunii fiscale, ținând seama de negocierile privind pilonul II al Cadrului incluziv sau privind o rată minimă efectivă de impozitare la nivelul UE, care ar putea include următoarele:

(a)

nedeductibilitatea costurilor;

(b)

norme consolidate privind societățile străine controlate;

(c)

măsuri privind impozitul reținut la sursă;

(d)

limitarea exceptării participării;

(e)

o normă „switch-over” (trecerea de la scutirea fiscală la acordarea de credite);

(f)

consecințe pentru achizițiile publice și ajutoarele de stat;

(g)

cerințe speciale privind documentația;

(h)

suspendarea dispozițiilor din convenția de evitare a dublei impuneri;

constată că orice măsură fiscală aplicată întreprinderilor ar trebui să fie condiționată de normele de legătură indicate atunci când tranzacția sau contribuabilul în cauză îndeplinesc criterii dăunătoare specifice; consideră că aceste măsuri ar trebui să fie aplicabile în egală măsură în relațiile dintre un stat membru și o țară terță, precum și în relațiile dintre statele membre;

27.

ia act de „lista gri” pentru jurisdicțiile care nu sunt conforme, dar care se angajează să se schimbe; invită Consiliul și statele membre să introducă măsuri specifice, cum ar fi intensificarea auditurilor sau consolidarea politicilor de tipul „cunoașterea clientelei” pentru tranzacții și obligația de diligență pentru jurisdicțiile respective;

28.

invită Comisia să enumere acordurile dintre UE și țările sau regiunile terțe care nu au inclus o „clauză de bună guvernanță”, astfel cum se prevede la punctul 3.1 din Comunicarea Comisiei privind o strategie externă pentru impozitarea eficace și în concluziile Consiliului din 25 mai 2018, care au adoptat dispozițiile standard convenite pentru acordurile cu țările terțe (30); invită Comisia și Consiliul să explice lipsa unei astfel de clauze;

o

o o

29.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Secretariatului Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1)  Anexa I la Concluziile Consiliului Afaceri Economice și Financiare (Ecofin) din 1 decembrie 1997 privind politica fiscală – Rezoluția Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului din 1 decembrie 1997 referitoare la Codul de conduită în domeniul impozitării întreprinderilor (JO C 2, 6.1.1998, p. 1).

(2)  https://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2016/03/08/ecofin-conclusions-code-conduct-business-taxation/

(3)  JO C 331, 7.10.2020, p. 3.

(4)  JO C 366, 27.10.2017, p. 51.

(5)  JO C 101, 16.3.2018, p. 79.

(6)  Texte adoptate, P8_TA(2019)0240.

(7)  JO C 399, 24.11.2017, p. 74.

(8)  JO C 369, 11.10.2018, p. 132.

(9)  Acțiunile comune întreprinse ca urmare a Rezoluției Parlamentului European (ECON) conținând recomandări adresate Comisiei privind favorizarea transparenței, a coordonării și a convergenței în politicile de impozitare a societăților în Uniune și a Rezoluției Parlamentului European (TAXE) referitoare la deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare, adoptate de Comisie la 16 martie 2016; acțiunile întreprinse ca urmare a Rezoluției Parlamentului European (TAX2) referitoare la deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare, adoptate de Comisie la 16 noiembrie 2016; acțiunile întreprinse ca urmare a Rezoluției nelegislative a Parlamentului European (PANA) din 12 decembrie 2017 referitoare la proiectul de recomandare a Parlamentului European adresată Consiliului și Comisiei în urma anchetei privind spălarea de bani, evitarea sarcinilor fiscale și evaziunea fiscală, adoptate de Comisie în aprilie 2018; și acțiunile întreprinse la 27 august 2019 în urma Rezoluției Parlamentului European (TAX3) referitoare la infracțiunile financiare, evaziunea fiscală și evitarea obligațiilor fiscale.

(10)  Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului din 12 aprilie 2016 de modificare a Directivei 2013/34/UE în ceea ce privește comunicarea, de către anumite întreprinderi și sucursale, de informații privind impozitul pe profit (COM(2016)0198).

(11)  Texte adoptate, P8_TA(2019)0309.

(12)  Comisia Europeană, „The Impact of Tax Planning on Forward-Looking Effective Tax Rates” („Impactul planificării fiscale asupra ratelor de impozitare efectivă previzibile”), Document privind fiscalitatea nr. 64, 25 octombrie 2016.

(13)  Comisia Europeană, „Aggressive tax planning indicators – Final Report” („Indicatorii de planificare fiscală agresivă – Raport final”), Document privind fiscalitatea nr. 71, 7 martie 2018.

(14)  Kiendl Krišto I. și Thirion E., „An overview of shell companies in the European Union” („Prezentare generală a societăților de tip «cutie poștală» din Uniunea Europeană”), Serviciului de Cercetare al Parlamentului European, octombrie 2018.

(15)  JO C 384 I, 12.11.2019, p. 1

(16)  Cobham și Janský (2018); https://onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.1002/jid.3348

(17)  https://op.europa.eu/ro/publication-detail/-/publication/51abaf14-6b6e-11e7-b2f2-01aa75ed71a1

(18)  https://www.imf.org/external/pubs/ft/fandd/2019/09/the-rise-of-phantom-FDI-in-tax-havens-damgaard.htm

(19)  Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43).

(20)  Tørsløv, Wier și Zucman (2020); http://gabriel-zucman.eu/files/TWZ2020.pdf

(21)  https://www.taxjustice.net/reports/the-state-of-tax-justice-2020/

(22)  https://www.oecd.org/tax/exchange-of-tax-information/global-forum-reveals-compliance-ratings-from-new-peer-review-assessments-for-anguilla-chile-china-gibraltar-greece-korea-malta-papua-new-guinea-and-uruguay.htm

(23)  JO C 331, 7.10.2020, p. 3.

(24)  https://ec.europa.eu/info/publications/2020-european-semester-country-specific-recommendations-commission-recommendations_ro

(25)  Politicile fiscale în Uniunea Europeană în 2020 – anchetă, DG Impozitare și Uniune Vamală, Comisia Europeană, p. 100.

(26)  Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO L 193, 30.7.2018, p. 1).

(27)  Regulamentul (UE) 2017/1601 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 septembrie 2017 de instituire a Fondului european pentru dezvoltare durabilă (FEDD), a garanției FEDD și a Fondului de garantare FEDD (JO L 249, 27.9.2017, p. 1).

(28)  Regulamentul (UE) 2015/1017 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 iunie 2015 privind Fondul european pentru investiții strategice, Platforma europeană de consiliere în materie de investiții și Portalul european de proiecte de investiții și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1291/2013 și (UE) nr. 1316/2013 – Fondul european pentru investiții strategice (JO L 169, 1.7.2015, p. 1).

(29)  Decizia nr. 466/2014/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 de acordare a unei garanții a UE Băncii Europene de Investiții pentru pierderile rezultate din operațiuni de finanțare care sprijină proiecte de investiții în afara Uniunii (JO L 135, 8.5.2014, p. 1).

(30)  https://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2018/05/25/tax-fraud-standard-provision-agreed-for-agreements-with-third-countries/