Structură Act

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA

Doriţi o formă actualizată, la zi (23.01.2022), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
DECIZIA nr. 537 din 14 septembrie 2021referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, precum şi ale art. I pct. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 40/2016 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 69/2012 privind stabilirea încălcărilor cu caracter contravenţional ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condiţiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupaţiei de operator de transport rutier şi de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa transportului rutier internaţional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa internaţională a serviciilor de transport cu autocarul şi autobuzul şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere şi ale normelor de aplicare a acesteia, precum şi a sancţiunilor contravenţionale şi a altor măsuri aferente aplicabile în cazul constatării încălcărilor
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 1097 din 17 noiembrie 2021Data intrării în vigoare 17-11-2021


    Valer Dorneanu- preşedinte
    Cristian Deliorga- judecător
    Marian Enache- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Ioniţa Cochinţu- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, precum şi ale art. I pct. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 40/2016 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 69/2012 privind stabilirea încălcărilor cu caracter contravenţional ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condiţiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupaţiei de operator de transport rutier şi de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa transportului rutier internaţional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa internaţională a serviciilor de transport cu autocarul şi autobuzul şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere şi ale normelor de aplicare a acesteia, precum şi a sancţiunilor contravenţionale şi a altor măsuri aferente aplicabile în cazul constatării încălcărilor, excepţie ridicată de Societatea Prima Trans - S.R.L. din comuna Greaca, judeţul Giurgiu, în Dosarul nr. 5.630/311/2016 al Judecătoriei Târgu Jiu - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 420D/2018.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, în ceea ce priveşte dispoziţiile criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, şi ca inadmisibilă, în ceea ce priveşte dispoziţiile criticate din Hotărârea Guvernului nr. 40/2016, deoarece categoria acestor acte normative nu poate constitui obiect al controlului de constituţionalitate. În acest context, face precizarea că instanţele judecătoreşti trebuie să respingă o asemenea solicitare din partea justiţiabililor. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 9 februarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 5.630/311/2016, Judecătoria Târgu Jiu - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, precum şi ale art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 40/2016 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 69/2012 privind stabilirea încălcărilor cu caracter contravenţional ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condiţiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupaţiei de operator de transport rutier şi de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa transportului rutier internaţional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa internaţională a serviciilor de transport cu autocarul şi autobuzul şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere şi ale normelor de aplicare a acesteia, precum şi a sancţiunilor contravenţionale şi a altor măsuri aferente aplicabile în cazul constatării încălcărilor.5. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Prima Trans - S.R.L. din comuna Greaca, judeţul Giurgiu, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unor contravenţii prevăzute de dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 37/2007.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că faptele contravenţionale prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 ar trebui sancţionate potrivit prevederilor art. 137 din Codul penal, care conţin măsuri sancţionatorii mai blânde şi în virtutea cărora cuantumul amenzii se stabileşte prin sistemul zilelor-amendă, iar nu potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Se învederează faptul că sistemul sancţionator al infracţiunii poate fi mai blând în comparaţie cu cel al contravenţiei, respectiv minimul amenzii ce poate fi aplicat în cazul săvârşirii unei infracţiuni este de trei ori mai mic decât minimul amenzii aplicat în cazul săvârşirii unei contravenţii precum cea prevăzută de actele normative în discuţie, ceea ce este lipsit de sens şi neconstituţional, fiind în contradicţie totală cu Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi cu art. 1 alin. (5), art. 20, art. 44, art. 45 şi art. 53 din Constituţie. De asemenea, caracterul neclar, echivoc şi puţin previzibil al normelor criticate conduce şi la încălcarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil, context în care sunt enumerate decizii ale Curţii Constituţionale şi sunt redate considerente cuprinse în acestea în materia calităţii actelor normative. Se mai arată că, într-adevăr, în virtutea prevederilor Convenţiei, statele au dreptul de a impune sancţiuni pecuniare, însă marja de apreciere nu este absolută, ingerinţa în dreptul de proprietate trebuie să ţină seama de anumite criterii (trebuie să fie prevăzută de lege, să aibă un scop legitim, să asigure o proporţie echitabilă între scopul urmărit şi mijloacele utilizate), iar, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, aplicarea unei amenzi egale cu profitul realizat este disproporţionată în raport cu scopul urmărit.7. Judecătoria Târgu Jiu - Secţia civilă arată că în cazul contravenţiilor prevăzute de actele normative supuse controlului de constituţionalitate legiuitorul a prevăzut că li se aplică normele ce reglementează regimul contravenţiilor şi nu normele Codului penal, respectiv sistemul zilelor-amendă. Astfel, potrivit art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007, contravenţiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001.8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora [cu trimitere la art. 8 alin. (2) lit. n) din acelaşi act normativ], publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 16 august 2007, precum şi ale art. I pct. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 40/2016 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 69/2012 privind stabilirea încălcărilor cu caracter contravenţional ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condiţiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupaţiei de operator de transport rutier şi de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa transportului rutier internaţional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa internaţională a serviciilor de transport cu autocarul şi autobuzul şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere şi ale normelor de aplicare a acesteia, precum şi a sancţiunilor contravenţionale şi a altor măsuri aferente aplicabile în cazul constatării încălcărilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 17 februarie 2016.12. În dinamica legislativă, dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 37/2007 au fost modificate prin mai multe acte normative, printre care se evidenţiază cele adoptate după sesizarea Curţii Constituţionale, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 221/2020 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.329 din 31 decembrie 2020, precum şi Legea nr. 173/2021 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 221/2020 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 29 iunie 2021. Prin aceste acte normative, prevederile art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 au fost reconfigurate, păstrându-se soluţia legislativă criticată şi care, în prezent, se regăseşte la art. 9 alin. (1) lit. b), având următorul cuprins: (1) Contravenţiile prevăzute la art. 8 se sancţionează după cum urmează: [...]b) cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, care se aplică operatorului de transport rutier/întreprinderii pentru faptele prevăzute la art. 8 alin. (2) lit. m), n), p), s), aa), dd) şi jj);.
    13. Dispoziţiile art. 8 alin. (2) lit. n) la care fac referire prevederile criticate şi care au înrâurire în speţă, fiind reţinute ca temei în procesul-verbal de constatare şi aplicare a unei contravenţii, au următorul cuprins: (2) Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispoziţiilor Regulamentului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (UE) nr. 165/2014, ale Regulamentului (UE) 2020/1.054 şi, după caz, ale Acordului AETR sau ale Acordului UE-UK şi constituie contravenţii, dacă acestea nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiuni: [...]n) echipamentul/aparatura de înregistrare nu funcţionează corect, este defect(ă), nu este calibrat(ă) sau sigilat(ă) corespunzător ori nu are verificarea periodică în termenul de valabilitate;.14. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (1) şi (5) în componenta privind calitatea legii, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) - Dreptul la un proces echitabil, art. 24 - Dreptul de apărare, art. 44 - Dreptul de proprietate privată, art. 45 - Libertatea economică şi art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale. De asemenea, sunt menţionate prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 prevăd sancţionarea săvârşirii anumitor fapte prevăzute la art. 8 din acelaşi act normativ, ce reprezintă încălcări ale regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, cu amendă contravenţională. Printre faptele sancţionate se regăsesc şi situaţiile în care echipamentul/aparatura de înregistrare nu funcţionează corect, este defect(ă), nu este calibrat(ă) sau sigilat(ă) corespunzător ori nu are verificarea periodică în termenul de valabilitate, ceea ce reprezintă încălcări foarte grave ale dispoziţiilor europene în materie, astfel cum sunt menţionate de normele legale. 16.
    Contravenţiilor mai sus menţionate, potrivit art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007, le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, în virtutea cărora, în cazul în care aceeaşi persoană a săvârşit mai multe contravenţii, sancţiunea se aplică pentru fiecare contravenţie, iar dacă aceste contravenţii au fost constatate prin acelaşi proces-verbal, sancţiunile contravenţionale se cumulează fără a putea depăşi dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenţia cea mai gravă sau, după caz, maximul general stabilit prin această ordonanţă pentru prestarea unei activităţi în folosul comunităţii [art. 10 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001].
    17. Având în vedere acest cadru legislativ coroborat, prin motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia face anumite afirmaţii legate de cuantumul amenzii aferente contravenţiilor ce au fost constatate prin acelaşi proces-verbal, astfel cum este cazul în speţa în care a fost invocată excepţia, şi care, în opinia sa, este defavorabil, în raport cu aplicarea prevederilor art. 137 din Codul penal, care conţine măsuri sancţionatorii mai blânde şi în virtutea cărora cuantumul amenzii se stabileşte prin sistemul zilelor-amendă, iar nu potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 şi, prin urmare, contravenţiilor prevăzute şi sancţionate prin dispoziţiile criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 ar trebui să le fie aplicabil Codul penal. 18. Faţă de această împrejurare, Curtea constată că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumită de soluţia legislativă în discuţie care, în opinia sa, prin comparare cu normele Codului penal, este neconstituţională şi doreşte practic o altfel de legiferare în materie, nefiind satisfăcută de cadrul legal sancţionator aplicabil tipurilor de fapte interzise stabilite prin regulile privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora. 19. Or, pe de o parte, în ceea priveşte politica contravenţională sau penală a statului, aceasta ţine de opţiunea legiuitorului, care, în funcţie de valorile sociale ocrotite şi care pot fi lezate prin săvârşirea unor contravenţii sau a unor infracţiuni, poate şi trebuie să stabilească un anumit cadru normativ care să sancţioneze mai sever sau mai blând anumite fapte. Astfel, potrivit art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, legea contravenţională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală. Prin urmare, contravenţiile sunt fapte antisociale pe care legiuitorul le consideră de o gravitate care nu implică o răspundere penală, însă care trebuie să fie sancţionate pentru ca valorile sociale ocrotite să nu cadă în derizoriu, dreptul contravenţional fiind apropiat dreptului penal, diferenţa esenţială dintre cele două categorii fiind gravitatea mai redusă a faptelor contravenţionale, cu consecinţe importante în sancţionarea lor, context în care, în virtutea art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, dispoziţiile acestei ordonanţe se completează cu dispoziţiile Codului penal şi ale Codului de procedură civilă, după caz.20. Pe de altă parte, în ceea ce priveşte competenţa Curţii Constituţionale de a institui o altă soluţie legislativă aplicabilă speţei, astfel cum doreşte autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, instanţa de contencios constituţional se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, raportat la dispoziţiile şi principiile constituţionale pretins violate, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, legiferarea fiind atributul exclusiv al Parlamentului, astfel cum este prevăzut la art. 61 alin. (1) din Constituţie. Prin urmare, aceste critici de neconstituţionalitate, astfel cum sunt formulate, nu intră în competenţa de soluţionare a instanţei de contencios constituţional.21. În ceea ce priveşte pretinsul caracter neclar, echivoc şi puţin previzibil al normelor criticate ce are drept urmare încălcarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil, Curtea observă că această critică este neîntemeiată. 22. Referitor la criteriile privind calitatea legii, Curtea, în jurisprudenţa sa, a reţinut că actele normative trebuie să respecte principiul legalităţii care impune obligaţia ca normele adoptate să fie precise, clare şi previzibile. Astfel, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat. Aşadar, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele ce pot rezulta dintr-un act determinat [a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006]. În acelaşi sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legea trebuie, într-adevăr, să fie accesibilă justiţiabilului şi previzibilă în ceea ce priveşte efectele sale. Pentru ca legea să satisfacă cerinţa de previzibilitate, ea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea şi modalităţile de exercitare a puterii de apreciere a autorităţilor în domeniul respectiv, ţinând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecţie adecvată împotriva arbitrariului [a se vedea Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 52, şi Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunţată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66]. Astfel, sunt respectate cerinţele de precizie şi previzibilitate când destinatarul normei juridice este capabil să îşi adapteze conduita în funcţie de conţinutul acesteia.
    23. Or, din examinarea dispoziţiilor criticate, se deduce cu uşurinţă conduita pe care trebuie să o adopte destinatarii normelor, mai ales că aceştia sunt conducătorii auto sau operatorii de transport, respectiv întreprinderile specializate în asemenea activităţi şi operaţiuni de transport rutier. Prevederile legale în discuţie se circumscriu celor statuate atât în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cât şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului prin care s-a arătat că semnificaţia noţiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conţinutul textului despre care este vorba şi de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilităţii legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. Este, în special, cazul profesioniştilor, care trebuie să dea dovadă de o mare prudenţă în exercitarea profesiei lor, motiv pentru care se aşteaptă din partea acestora să acorde o atenţie specială evaluării riscurilor pe care aceasta le prezintă [a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 534 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1172 din 3 decembrie 2020, sau Decizia nr. 717 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 23 martie 2016].24. Cu privire la pretinsa încălcare a dreptului la apărare şi la un proces echitabil, Curtea observă, pe de o parte, că normele criticate nu legiferează cu privire la aceste drepturi constituţionale, ci stabilesc sancţiunea aplicabilă faptei prin care nu s-au respectat cerinţele legii. Pe de altă parte, astfel cum s-a arătat mai sus, contravenţiilor prevăzute la art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, iar în virtutea prevederilor art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, contravenientului i se asigură, fără nicio îngrădire, dreptul de a se adresa justiţiei, acesta putând formula o plângere împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, ocazie cu care poate solicita anularea acestuia şi îşi poate formula apărările necesare în virtutea garantării acestui drept constituţional. În acest caz, instanţa de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, având în vedere că art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 prevede faptul că instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii.25. Cu privire la menţionarea în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul de proprietate privată, precum şi a celor referitoare la libertatea economică, Curtea constată, de asemenea, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 26. Curtea observă că la art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale se prevede dreptul la respectarea bunurilor şi lipsirea de proprietate numai pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional. Însă, în cuprinsul aceluiaşi articol, la paragraful 2, se dispune că aceste prevederi nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii sau a amenzilor. Astfel, prin normele cuprinse în Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale se permite statelor contractante să adopte legile pe care le consideră necesare pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii sau a „amenzilor“. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, autorităţile naţionale sunt cele care decid, în primul rând, ce fel de „amendă“ trebuie aplicată, deciziile luate în acest domeniu implicând o apreciere a problemelor politice, economice şi sociale, apreciere pe care Convenţia o lasă în competenţa statelor membre, acestea având la dispoziţie o largă marjă de apreciere [a se vedea Decizia de inadmisibilitate din 21 martie 2006, pronunţată în Cauza Valico - S.R.L. împotriva Italiei, Decizia de inadmisibilitate din 19 noiembrie 2013, pronunţată în Cauza Electrosan - S.R.L. împotriva României, paragraful 17, şi Hotărârea din 18 iunie 2013, pronunţată în Cauza S.C. Complex Herta Import Export - S.R.L. Lipova împotriva României, paragraful 32].27. Or, prevederile criticate referitoare la cuantumul amenzilor se înscriu în marja de apreciere a legiuitorului, fiind proporţionale cu scopul urmărit, având în vedere că încălcările regulilor privind transporturile rutiere naţionale şi internaţionale pot produce consecinţe grave pe drumurile publice, astfel că sancţiunile trebuie să transmită un puternic mesaj de descurajare contravenienţilor şi să fie într-un cuantum necesar realizării efectului disuasiv, mai ales că regimul sancţionator contravenţional aplicabil în domeniul rutier comportă anumite trăsături specifice ca urmare a pericolului social creat de nerespectarea regulilor de circulaţie pe drumurile publice referitoare la perioadele de conducere, la pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora sau la utilizarea, în condiţiile în care echipamentul/aparatura de înregistrare nu funcţionează corect, este defect(ă), nu este calibrat(ă) sau sigilat(ă) corespunzător ori nu are verificarea periodică în termenul de valabilitate. De altfel, este de remarcat faptul că proporţionalitatea amenzilor în materie este pusă în discuţie de către autoarea excepţiei de neconstituţionalitate prin prisma unui cumul de sancţiuni când contravenţiile au fost constatate prin acelaşi proces-verbal, context în care sancţiunile contravenţionale se cumulează, însă fără a putea depăşi dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenţia cea mai gravă sau, după caz, maximul general stabilit pentru prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.28. De asemenea, Curtea reţine că accesul liber al persoanelor la o activitate economică şi libertatea comerţului, potrivit dispoziţiilor constituţionale, implică o reglementare din partea statului, iar textele de lege criticate nu fac decât să sancţioneze nerespectarea unor cerinţe legale în materia legată de transporturile rutiere naţionale şi internaţionale, fiind o expresie a dispoziţiilor constituţionale în ceea ce priveşte atât libertatea economică desfăşurată în condiţiile legii, cât obligaţia de a proteja interesele naţionale în general.29. Prin urmare, legiuitorul este liber să reglementeze cu privire la răspunderea contravenţională a persoanei juridice sau fizice, întrucât niciun articol din Legea fundamentală nu interzice reglementarea unei astfel de răspunderi [a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 128 din 10 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 6 iunie 2016, paragraful 19], iar aplicarea şi executarea unor sancţiuni pecuniare, cu toate că determină în mod direct diminuarea patrimoniului celui sancţionat, nu încalcă dispoziţiile constituţionale privind ocrotirea proprietăţii private sau libertatea economică întrucât sunt consecinţa unor încălcări ale legii [Decizia nr. 472 din 4 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 17 ianuarie 2005].
    30. Referitor la dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală, Curtea reţine că acestea nu au incidenţă în cauză, nefiind aplicabilă ipoteza prevăzută de normele constituţionale invocate, deoarece prevederile criticate nu reglementează cu privire la restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale în sensul prevăzut de Constituţie. 31. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 40/2016, Curtea constată că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992, instanţa de contencios constituţional asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, iar hotărârile Guvernului nu pot constitui obiect al controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, acestea putând fi atacate numai pe calea contenciosului administrativ [a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 860 din 26 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 17 mai 2021, paragrafele 22 şi 23]. Astfel, prin Decizia nr. 283 din 7 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 25 iulie 2005, Curtea a arătat că instanţa judecătorească trebuie să respingă o astfel de excepţie printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 40/2016 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.32. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Prima Trans - S.R.L. din comuna Greaca, judeţul Giurgiu, în Dosarul nr. 5.630/311/2016 al Judecătoriei Târgu Jiu - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 40/2016 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 69/2012 privind stabilirea încălcărilor cu caracter contravenţional ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condiţiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupaţiei de operator de transport rutier şi de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa transportului rutier internaţional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa internaţională a serviciilor de transport cu autocarul şi autobuzul şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere şi ale normelor de aplicare a acesteia, precum şi a sancţiunilor contravenţionale şi a altor măsuri aferente aplicabile în cazul constatării încălcărilor, excepţie ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Jiu - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 14 septembrie 2021.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Ioniţa Cochinţu
    -----





    Se încarcă informațiile conexe fiecărui articol!