Structură Act

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA

Doriţi o formă actualizată, la zi (25.01.2022), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
DECIZIA nr. 515 din 15 iulie 2021referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 340 din Codul de procedură penală
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 1105 din 19 noiembrie 2021Data intrării în vigoare 19-11-2021


    Valer Dorneanu- preşedinte
    Marian Enache- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Daniela Ramona Mariţiu- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Daniela Băloi.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 340 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de David Moza în Dosarul nr. 137/35/2018 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 912D/2018.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Apreciază că textul criticat are un caracter clar şi previzibil, nefiind susceptibil de o interpretare arbitrară. Invocă Decizia nr. 603 din 28 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 894 din 14 noiembrie 2017, şi Decizia nr. 398 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 22 iulie 2015.
    CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Încheierea penală nr. 17/CP din 6 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 137/35/2018, Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 340 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de David Moza cu ocazia soluţionării unei plângeri împotriva soluţiei de neurmărire/netrimitere în judecată.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate nu reglementează expres situaţia formulării unei plângeri împotriva ordonanţei procurorului prin care a fost pronunţată o soluţie de neurmărire/netrimitere în judecată în cazul sesizării organului de urmărire penală cu săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu. Susţine, totodată, că textul de lege criticat nu reglementează expres actul care poate forma obiectul plângerii împotriva soluţiei de neurmărire/netrimitere în judecată. Arată că numeroase legi utilizează formule mai mult sau mai puţin precise, cu scopul evitării unei rigidităţi excesive şi al adaptării la noile situaţii sociale care se pot ivi, motiv pentru care interpretarea şi aplicarea unor asemenea dispoziţii depind de practica autorităţilor jurisprudenţiale. Pusă în situaţia de a evalua cerinţele de accesibilitate şi de previzibilitate, ca aspecte ce vizează calitatea legii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului analizează nu doar textul de lege reclamat, despre care se pretinde că este contrar exigenţelor de claritate, previzibilitate, accesibilitate, ci şi jurisprudenţa consolidată în aplicarea respectivei norme, în cadrul statului reclamat. Astfel, lipsa denumirilor actelor emise de procurori atacate în această cale de atac naşte interpretări fără raţiune juridică, încălcându-se principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.6. Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale. Potrivit art. 340 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală, persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare sau renunţare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 din acelaşi act normativ poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Dacă plângerea nu a fost rezolvată în termenul prevăzut la art. 338 din Codul de procedură penală, dreptul de a face plângere poate fi exercitat oricând după împlinirea termenului de 20 de zile în care trebuia soluţionată plângerea, dar nu mai târziu de 20 de zile de la data comunicării modului de rezolvare. Aşadar, legiuitorul a prevăzut posibilitatea de a ataca pe calea plângerii adresate judecătorului de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă soluţiile de neurmărire sau netrimitere în judecată. Apreciază că textul art. 340 din Codul de procedură penală, care reglementează o cale de atac specifică împotriva actelor procurorului, ar fi neconstituţional în măsura în care ar închide pentru persoana nemulţumită de soluţia dată plângerii sale de către procuror calea de a se adresa justiţiei. Or, persoana nemulţumită de soluţia dată plângerii sale are dreptul, potrivit art. 21 din Constituţie, de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, iar dispoziţia alin. (2) al aceluiaşi articol din Legea fundamentală precizează că „nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept“.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 340 din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut: „(1) Persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.(2) Dacă plângerea nu a fost rezolvată în termenul prevăzut la art. 338, dreptul de a face plângere poate fi exercitat oricând după împlinirea termenului de 20 de zile în care trebuia soluţionată plângerea, dar nu mai târziu de 20 de zile de la data comunicării modului de rezolvare. (3) Plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea şi domiciliul petiţionarului ori, pentru persoana juridică, denumirea, sediul, indicarea reprezentantului legal ori convenţional, data ordonanţei sau a rechizitoriului atacat, numărul de dosar şi denumirea parchetului, indicarea motivelor plângerii.(4) Dispoziţiile art. 289 alin. (3)-(5) se aplică în mod corespunzător.(5) În cazul în care nu cuprinde data ordonanţei sau a rechizitoriului atacate, numărul de dosar şi denumirea parchetului, plângerea se restituie pe cale administrativă, situaţie în care completarea plângerii poate fi efectuată nu mai târziu de 20 de zile de la data restituirii.“
    11. Autorul excepţiei apreciază că dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 11 alin. (2) referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 21 alin. (1) şi (2) referitor la accesul liber la justiţie. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 450 din 11 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 972 din 3 decembrie 2019, a reţinut că procurorul, ca titular al dreptului de a exercita acţiunea penală, este cel care decide cu privire la rezultatul urmăririi penale, fie prin trimiterea în judecată a inculpatului, fie prin adoptarea unei soluţii de neurmărire sau netrimitere în judecată (clasare, respectiv renunţare la urmărirea penală), tot o modalitate de finalizare a urmăririi penale fiind şi încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei, reglementată distinct, ca procedură specială. Terminarea urmăririi penale are un caracter relativ, întrucât există posibilitatea ca aceasta să fie reluată, actele emise de procuror nebucurându-se de autoritate de lucru judecat (Decizia nr. 603 din 28 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 894 din 14 noiembrie 2017, paragrafele 16 şi 17).13. Curtea a observat că, potrivit prevederilor art. 327 din Codul de procedură penală, atunci când constată că au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă şi există probele necesare şi legal administrate, procurorul emite rechizitoriu prin care dispune trimiterea în judecată - dacă din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, că a fost săvârşită de inculpat şi că acesta răspunde penal - sau emite ordonanţă prin care clasează sau renunţă la urmărire, în acest din urmă caz ordonanţa fiind supusă verificării procurorului ierarhic superior şi confirmării judecătorului de cameră preliminară, în temeiul dispoziţiilor art. 318 din Codul de procedură penală.14. În ceea ce priveşte soluţiile de clasare, acestea, la rândul lor, pot fi infirmate de către procurorul ierarhic superior când sunt apreciate ca fiind nelegale sau netemeinice, având în vedere atribuţia procurorului ierarhic superior de a verifica legalitatea şi temeinicia soluţiilor adoptate de către procurorii din subordine.15. Astfel, în acord cu prevederile art. 304 alin. (2) din Codul de procedură penală referitoare la infirmarea actelor procesuale sau procedurale, când procurorul ierarhic superior constată că un act sau o măsură procesuală a procurorului ierarhic inferior - aşadar, inclusiv o soluţie de clasare - nu este dată cu respectarea dispoziţiilor legale sau este neîntemeiată, o infirmă motivat, din oficiu sau la plângerea persoanei interesate. Soluţia de clasare nu este comunicată de îndată persoanelor interesate, ci numai după verificarea legalităţii şi temeiniciei de către procurorul ierarhic superior, care, dacă apreciază că respectiva soluţie este legală şi temeinică, semnează şi adresa de înaintare către persoanele interesate a unei copii de pe ordonanţă, menţionând că, în conformitate cu dispoziţiile art. 339 alin. (4) din Codul de procedură penală, pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării. Ordonanţa de clasare se comunică în copie persoanei care a făcut sesizarea, suspectului, inculpatului sau, după caz, altor persoane interesate. Dacă ordonanţa nu cuprinde motivele de fapt şi de drept, se comunică şi o copie a referatului organului de cercetare penală, iar în cazul în care inculpatul este arestat preventiv, procurorul înştiinţează, prin adresă, administraţia locului de deţinere cu privire la încetarea de drept a măsurii arestării preventive, în vederea punerii de îndată în libertate a inculpatului (art. 316 din Codul de procedură penală). Soluţia clasării se poate dispune şi prin rechizitoriu, având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 328 alin. (3) din Codul de procedură penală, procurorul întocmeşte un singur rechizitoriu chiar dacă lucrările urmăririi penale privesc mai multe fapte ori mai mulţi suspecţi şi inculpaţi şi chiar dacă se dau acestora rezolvări diferite.16. De asemenea, dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluţia constată, ulterior, din oficiu sau la cererea persoanei interesate, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea, infirmă ordonanţa, în temeiul prevederilor art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, şi dispune redeschiderea urmăririi penale - având ca efect reluarea urmăririi penale, conform dispoziţiilor art. 285 şi următoarele din Codul de procedură penală -, redeschidere care este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, potrivit prevederilor art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală.17. Totodată, Curtea a reţinut că persoana interesată are la dispoziţie procedura plângerii la procurorul ierarhic superior, reglementată de dispoziţiile art. 339 din Codul de procedură penală, care la alin. (4) stabilesc că, în cazul soluţiilor de clasare, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluţia. Ţinând cont de jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care a statuat că actele prin care procurorul pune capăt conflictului de drept penal trebuie să fie supuse cenzurii judecătorului, fiind modalităţi de înfăptuire a justiţiei (Decizia nr. 486 din 2 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998), legiuitorul a reglementat, prin prevederile art. 340 şi 341 din Codul de procedură penală, procedura plângerii la judecătorul de cameră preliminară împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată. În acest sens, dispoziţiile art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală stabilesc că persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 din Codul de procedură penală poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Dacă judecătorul de cameră preliminară - în temeiul dispoziţiilor art. 341 alin. (6) lit. b) sau alin. (7) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală - admite plângerea împotriva soluţiei de clasare şi trimite cauza la procuror în vederea completării urmăririi penale, atunci, potrivit prevederilor art. 335 alin. (5) din Codul de procedură penală, devine incidentă instituţia redeschiderii urmăririi penale, dispoziţiile judecătorului de cameră preliminară fiind obligatorii pentru organul de urmărire penală.
    18. În continuare, distinct de cele anterior menţionate, Curtea apreciază ca nefiind întemeiată susţinerea potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate nu reglementează expres situaţia formulării unei plângeri împotriva ordonanţei procurorului prin care a fost pronunţată o soluţie de neurmărire/netrimitere în judecată în cazul sesizării organului de urmărire penală cu săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu. Curtea observă că infracţiunea de abuz în serviciu este reglementată de dispoziţiile art. 297 din Codul penal, iar în cazul în care organul de urmărire penală este sesizat cu privire la săvârşirea unei astfel de infracţiuni, în condiţiile prevăzute de lege, va dispune, prin ordonanţă, începerea urmăririi penale cu privire la fapta săvârşită ori a cărei săvârşire se pregăteşte, chiar dacă autorul este indicat sau cunoscut. Curtea reţine că, în cazul pronunţării unei soluţii de clasare, sunt aplicabile prevederile procesual penale referitoare la plângerea împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată. Aceste prevederi sunt aplicabile indiferent dacă urmărirea penală a privit săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu sau oricare altă infracţiune, nefiind necesară din punct de vedere constituţional reglementarea unei proceduri distincte referitoare la plângerea împotriva ordonanţei procurorului prin care a fost pronunţată o soluţie de neurmărire/netrimitere în judecată în cazul sesizării organului de urmărire penală cu săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu.19. Referitor la critica potrivit căreia textul de lege criticat nu reglementează expres actul care poate forma obiectul plângerii împotriva soluţiei de neurmărire/netrimitere în judecată, Curtea observă că dispoziţiile art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală menţionează expres aceste acte. Astfel, potrivit acestui text de lege, obiectul plângerii îl constituie soluţia de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu. De altfel, potrivit art. 327 din Codul de procedură penală, atunci când constată că au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă şi există probele necesare şi legal administrate, procurorul fie emite rechizitoriu prin care dispune trimiterea în judecată, dacă din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, că a fost săvârşită de inculpat şi că acesta răspunde penal, fie emite ordonanţă prin care clasează sau renunţă la urmărire, potrivit dispoziţiilor legale.20. Totodată, potrivit art. 328 alin. (3) din acelaşi act normativ, procurorul întocmeşte un singur rechizitoriu chiar dacă lucrările urmăririi penale privesc mai multe fapte ori mai mulţi suspecţi şi inculpaţi şi chiar dacă se dau acestora rezolvări diferite, potrivit art. 327 din acelaşi act normativ. De altfel, prin Decizia nr. 603 din 28 septembrie 2017, precitată, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 335 alin. (4) şi ale art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală prevăd în mod clar şi previzibil actele procurorului supuse controlului judiciar şi asigură accesul la justiţie al persoanelor interesate, fără a crea un tratament juridic diferit pentru situaţii similare.21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de David Moza în Dosarul nr. 137/35/2018 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi constată că dispoziţiile art. 340 din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 15 iulie 2021.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Daniela Ramona Mariţiu
    ----





    Se încarcă informațiile conexe fiecărui articol!