Structură Act

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA

Doriţi o formă actualizată, la zi (21.01.2022), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
DECIZIA nr. 303 din 11 mai 2021referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. a) şi b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 privind acordarea unor facilităţi fiscale
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 1107 din 22 noiembrie 2021Data intrării în vigoare 22-11-2021



    Valer Dorneanu- preşedinte
    Cristian Deliorga- judecător
    Marian Enache- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Ioniţa Cochinţu- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. a) şi b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 privind acordarea unor facilităţi fiscale, excepţie ridicată de Societatea BKD Electronic - S.A. din Petroşani în Dosarul nr. 638/97/2017 al Tribunalului Hunedoara - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 282D/2018.2.
    La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care arată că, în materie, există jurisprudenţă a Curţii Constituţionale şi nu au intervenit elemente noi, care să determine schimbarea acesteia.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 22 februarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 638/97/2017, Tribunalul Hunedoara - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. a) şi b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 privind acordarea unor facilităţi fiscale, excepţie ridicată de Societatea BKD Electronic - S.A. din Petroşani într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri privind anularea unui act administrativ întemeiat pe dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate creează o discriminare nejustificată între contribuabilii ce pot beneficia de prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015, prin prisma termenului privind scadenţa obligaţiei fiscale, în contextul în care unii dintre aceştia sunt supuşi inspecţiei fiscale şi ale căror creanţe fiscale sunt individualizate mult mai târziu, independent de vreo acţiune culpabilă din partea acestor contribuabili. Astfel, în această situaţie, stabilirea unui termen mai scurt pentru plata obligaţiilor fiscale faţă de termenul prevăzut pentru toate celelalte categorii de contribuabili reprezintă o discriminare ce nu are un motiv obiectiv şi rezonabil şi, prin urmare, normele în discuţie sunt neconstituţionale.6. Tribunalul Hunedoara - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 alin. (1) lit. a) şi b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 privind acordarea unor facilităţi fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 21 octombrie 2015, care au următorul cuprins: Articolul 4(1) Penalităţile de întârziere, precum şi o cotă de 54,2% din dobânzi, aferente obligaţiilor de plată principale administrate de organul fiscal central, cu termene de plată până la 30 septembrie 2015, inclusiv, şi individualizate în decizii de impunere emise urmare unei inspecţii fiscale în derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se anulează dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:a) toate diferenţele de obligaţii de plată principale individualizate în decizia de impunere sunt stinse prin orice modalitate prevăzută de lege până la termenul de plată prevăzut la art. 111 alin. (2) din Codul de procedură fiscală;b) o cotă de 45,8% din dobânzile aferente obligaţiilor prevăzute la lit. a) este stinsă prin orice modalitate prevăzută de lege până la termenul de plată prevăzut la art. 111 alin. (2) din Codul de procedură fiscală;.
    11. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în virtutea Legii fundamentale, legiuitorul este în măsură să adopte reglementări speciale prin care să dispună anularea anumitor categorii de obligaţii fiscale, precum şi acordarea unor facilităţi fiscale, sens în care sunt, spre exemplu, Legea nr. 209/2015 privind anularea unor obligaţii fiscale, Legea nr. 225/2015 privind anularea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru anumite categorii de persoane fizice sau Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 privind acordarea unor facilităţi fiscale (a se vedea Decizia nr. 424 din 4 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 815 din 8 octombrie 2019, şi Decizia nr. 833 din 13 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din data de 6 iunie 2019).13. Totodată, prin Decizia nr. 760 din 5 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 23 februarie 2016, paragraful 14, Curtea a învederat că nicio normă constituţională nu interzice acordarea de facilităţi fiscale unor categorii de contribuabili, în scopul bunei înfăptuiri a politicii economice, fiscale şi sociale a statului. Tot astfel, nicio normă constituţională nu interzice stabilirea condiţiilor de acordare sau de retragere a facilităţilor fiscale prevăzute în beneficiul unor contribuabili în funcţie de necesităţile perioadei de referinţă. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotărârea din 20 iulie 2004, pronunţată în Cauza Back împotriva Finlandei, prin care s-a statuat că legislaţia ajustării/anulării datoriilor serveşte, în mod evident, unor politici sociale şi economice legitime.14. Or, tocmai în contextul aplicării unor politici economice, fiscale şi sociale, astfel cum reiese din Nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015, precum şi din preambulul acesteia, promovarea acestui act normativ a fost generată de interesul general de susţinere a creşterii economice prin sprijinirea contribuabililor aflaţi în dificultate şi care nu au fost în măsură să acceseze o eşalonare la plata obligaţiilor fiscale restante, împrejurare ce a impus instituirea unei măsuri conjuncturale de acordare a unei facilităţi fiscale prin care s-a urmărit stimularea conformării voluntare a contribuabililor la plata obligaţiilor fiscale şi maximizarea încasărilor bugetare, stimularea mediului economic şi, respectiv, diminuarea arieratelor bugetare, aspect de care beneficiază întreaga societate, şi cu scopul prevenirii acumulării de noi datorii la bugetul general consolidat şi pentru a evita un comportament de întârziere intenţionată a îndeplinirii obligaţiilor de plată la termen de către contribuabilii susceptibili de a beneficia de măsurile propuse prin acest act normativ.15. Prin urmare, legiuitorul delegat, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015, a stabilit acordarea unor facilităţi fiscale tuturor contribuabililor, în funcţie de situaţiile în care se regăsesc, cu respectarea anumitor condiţii cumulative, prevăzând mai multe tipuri de facilităţi fiscale, atât punctuale (art. 1-3), cât şi unele ce rezultă dintr-o situaţie intermediară (art. 4), respectiv, spre exemplu: penalităţile de întârziere, precum şi o cotă din dobânzi, aferente obligaţiilor de plată principale datorate bugetului general consolidat, restante la 30 septembrie 2015 (art. 1); penalităţile de întârziere, precum şi o cotă din dobânzi, aferente diferenţelor de obligaţii de plată declarate suplimentar de contribuabili prin declaraţie rectificativă prin care se corectează obligaţiile de plată principale cu scadenţe anterioare datei de 30 septembrie 2015 (art. 2); penalităţile de întârziere, precum şi o cotă din dobânzi, aferente obligaţiilor de plată principale cu termene de plată până la 30 septembrie 2015, inclusiv, şi stinse până la această dată (art. 3); penalităţile de întârziere, precum şi o cotă din dobânzi, aferente obligaţiilor de plată principale administrate de organul fiscal central, cu termene de plată până la 30 septembrie 2015, inclusiv, şi individualizate în decizii de impunere emise ca urmare a unei inspecţii fiscale în derulare la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţă (art. 4).
    16. Astfel, ipoteza cuprinsă în normele criticate prevede faptul că, în cazul în care contribuabilul este supus unei inspecţii fiscale, în derulare la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţă, penalităţile de întârziere, precum şi o cotă de 54,2% din dobânzi, aferente obligaţiilor de plată principale administrate de organul fiscal central, cu termene de plată până la 30 septembrie 2015, inclusiv, şi individualizate în decizii de impunere emise ca urmare a unei inspecţii fiscale, se anulează dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) toate diferenţele de obligaţii de plată principale individualizate în decizia de impunere sunt stinse prin orice modalitate prevăzută de lege până la termenul de plată prevăzut la art. 111 alin. (2) din Codul de procedură fiscală; b) o cotă de 45,8% din dobânzile aferente obligaţiilor prevăzute la lit. a) este stinsă prin orice modalitate prevăzută de lege până la termenul de plată prevăzut la art. 111 alin. (2) din Codul de procedură fiscală; c) cererea de anulare a accesoriilor se depune în termen de 90 de zile de la comunicarea deciziei de impunere, sub sancţiunea decăderii.17. Faţă de această împrejurare, Curtea reţine că: (i) această situaţie intermediară are în vedere derularea unei inspecţii fiscale, ale cărei rezultate, teoretic, trebuie să confirme corectitudinea declaraţiilor fiscale ale respectivului contribuabil. Astfel, regula este aceea că orice inspecţie fiscală trebuie să certifice realitatea înregistrărilor fiscale ca bază a declaraţiilor fiscale, iar excepţia este aceea în care, din varii motive, situaţia reală a obligaţiilor fiscale ale unui contribuabil nu este în acord cu situaţia declarată de acesta, fiind, în final, corectată prin inspecţia fiscală (în acest sens a se vedea şi Decizia nr. 424 din 4 iulie 2019, paragraful 29, şi Decizia nr. 833 din 13 decembrie 2018, paragraful 27, precitate); (ii) potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, inspecţia fiscală reprezintă activitatea ce are ca obiect verificarea legalităţii şi conformităţii declaraţiilor fiscale, corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor în legătură cu stabilirea obligaţiilor fiscale de către contribuabil/plătitor, respectării prevederilor legislaţiei fiscale şi contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impozitare şi a situaţiilor de fapt aferente, stabilirea diferenţelor de obligaţii fiscale principale şi se exercită asupra oricăror persoane şi entităţi, indiferent de forma lor de organizare, care au obligaţii de stabilire, reţinere sau plată a obligaţiilor fiscale prevăzute de lege. Selectarea contribuabililor/ plătitorilor ce urmează a fi supuşi inspecţiei fiscale este efectuată de către organul de inspecţie fiscală competent, în funcţie de nivelul riscului, care se stabileşte pe baza analizei de risc. De asemenea, inspecţia fiscală se efectuează în cadrul termenului de prescripţie a dreptului de a stabili creanţe fiscale; (iii) referitor la termenele de plată în materie fiscală, potrivit art. 111 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în vigoare la data adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015, pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale şi pentru obligaţiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabileşte în funcţie de data comunicării acestora, astfel: a) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare; b) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare; (iv) potrivit art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015, prin obligaţii de plată restante la 30 septembrie 2015, inclusiv, se înţelege: a) obligaţii de plată pentru care s-a împlinit scadenţa sau termenul de plată până la 30 septembrie 2015, inclusiv; b) diferenţele de obligaţii de plată principale şi accesorii stabilite prin decizie de impunere comunicate până la data de 30 septembrie 2015, inclusiv, chiar dacă pentru acestea nu s-a împlinit termenul de plată prevăzut la art. 111 alin. (2) din Codul de procedură fiscală; c) alte obligaţii de plată individualizate în titluri executorii emise potrivit legii şi existente în evidenţa organului fiscal în vederea recuperării la data de 30 septembrie 2015, inclusiv.18. În completarea cadrului legislativ în discuţie, legiuitorul, prin art. II din Legea nr. 4/2016 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 privind acordarea unor facilităţi fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2016, aduce unele precizări suplimentare, în sensul că prevederile art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 sunt aplicabile în mod corespunzător şi pentru penalităţile de întârziere, precum şi pentru o cotă de 54,2% din dobânzi, aferente obligaţiilor de plată principale administrate de organul fiscal central, cu termene de plată până la 30 septembrie 2015, inclusiv, şi individualizate în decizii de impunere, emise ca urmare a unei inspecţii fiscale şi comunicate în perioada cuprinsă între 1 octombrie 2015 şi data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015. În acest caz, condiţia prevăzută la art. 4 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 se consideră îndeplinită şi dacă aceste diferenţe de obligaţii de plată principale sunt achitate în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acestei legi. În acest context, având în vedere faptul că de la data aprobării prin lege Ordonanţa de urgenţă face corp comun cu aceasta, precum şi faptul că aceste norme se raportează la Codul de procedură fiscală, în procesul de interpretare şi aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 trebuie avut în vedere întreg cadrul legislativ incident, pe de o parte, contribuabililor revenindu-le îndatorirea de a se încadra în temenele prevăzute de lege şi, pe de altă parte, statului revenindu-i obligaţia să depună toate diligenţele pentru realizarea şi îndeplinirea obligaţiilor legale prevăzute de lege, prin autorităţile sale ce au competenţă generală privind administrarea creanţelor fiscale şi exercitarea controlului asupra acestora şi să nu stea în pasivitate în ceea ce priveşte stabilirea şi individualizarea obligaţiilor fiscale datorate de către contribuabil bugetului statului, să acţioneze cu loialitate şi bună-credinţă în scopul realizării cerinţelor legii, ţinându-se seama de ipotezele legii şi de particularităţile şi situaţia în care se regăseşte fiecare contribuabil în parte (în acest sens a se vedea Decizia nr. 534 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.172 din 3 decembrie 2020, paragraful 27, Decizia nr. 471 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 991 din 10 decembrie 2019, paragraful 27, sau Decizia nr. 833 din 13 decembrie 2018, paragraful 17, precitată).19. În ceea ce priveşte principiul egalităţii, pretins a fi încălcat prin normele criticate, Curtea, în acord cu jurisprudenţa sa în materie, reţine că art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor (a se vedea Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012).20. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv şi rezonabil, aceasta însemnând că nu urmăreşte un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere. Astfel, statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă şi în ce măsură diferenţele între diversele situaţii similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcţie de anumite circumstanţe, de domeniu şi de context. În acest sens a se vedea hotărârile din 23 iulie 1968, 13 iunie 1979, 28 noiembrie 1984, 28 mai 1985, 16 septembrie 1996, 18 februarie 1999 şi 6 iulie 2004, pronunţate în cauzele „Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene“ împotriva Belgiei, paragraful 10, Marckx împotriva Belgiei, paragraful 33, Rasmussen împotriva Danemarcei, paragrafele 35, 38, 40, Abdulaziz, Cabales şi Balkandali împotriva Regatului Unit, paragraful 72, Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, Larkos împotriva Ciprului, paragraful 29, respectiv Bocancea şi alţii împotriva Moldovei, paragraful 24.21. Aceste considerente sunt aplicabile mutatis mutandis şi în prezenta cauză, având în vedere că, astfel cum s-a arătat mai sus, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 prevede acordarea unor facilităţi fiscale tuturor contribuabililor, în funcţie de situaţiile în care se regăsesc, precum şi de specificul şi de natura creanţei fiscale, inclusiv pentru penalităţile de întârziere şi dobânzile aferente obligaţiilor de plată principale administrate de organul fiscal central, cu termene de plată până la 30 septembrie 2015, şi individualizate în decizii de impunere emise ca urmare a unei inspecţii fiscale în derulare la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă antereferită, cu respectarea anumitor condiţii cumulative, condiţii care nu pot constitui în sine criterii de discriminare în contextul în care sunt prevăzute mai multe tipuri de facilităţi fiscale, fiecare având particularitatea sa.22.
    În acest context, Curtea învederează că, de altfel, în materie fiscală, regula o reprezintă plata obligaţiilor fiscale, anularea sau acordarea unor facilităţi fiscale având un caracter de excepţie, fiind astfel incidentă regula exceptio est strictissimae interpretationis, potrivit căreia atunci când o normă juridică instituie o excepţie de la regulă, aceasta nu poate fi extinsă şi la alte situaţii pe care norma juridică nu le prevede, acest beneficiu neputând fi convertit de plano într-un drept fundamental (în acest sens a se vedea şi Decizia nr. 184 din 29 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 11 iunie 2018, paragraful 17).
    23. Prin urmare, faţă de cele prezentate, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. a) şi b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015, în raport cu art. 16 din Constituţie, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.24. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea BKD Electronic - S.A. din Petroşani în Dosarul nr. 638/97/2017 al Tribunalului Hunedoara - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 4 alin. (1) lit. a) şi b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 privind acordarea unor facilităţi fiscale sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Hunedoara - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 11 mai 2021.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Ioniţa Cochinţu
    -----





    Se încarcă informațiile conexe fiecărui articol!