Structură Act

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA

Doriţi o formă actualizată, la zi (23.01.2022), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
DECIZIA nr. 419 din 17 iunie 2021referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.035, ale art. 1.042, ale art. 1.043 şi ale art. 1.045 din Codul de procedură civilă
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 1111 din 22 noiembrie 2021Data intrării în vigoare 22-11-2021


    Valer Dorneanu- preşedinte
    Cristian Deliorga- judecător
    Marian Enache- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Andreea Costin- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.045 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Dumitru Emil Brânză, Ana Brânză, Diana Adina Ispas şi Alina Ispas în Dosarul nr. 205/191/2018 al Judecătoriei Blaj şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 318D/2018.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de citare fiind legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarele excepţiei de neconstituţionalitate Ana Brânză, Alina Ispas şi Diana Adina Ispas au depus la dosarul cauzei note scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi judecarea cauzei şi în lipsă.4. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.155D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.035, art. 1.042, art. 1.043 şi art. 1.045 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marin Toma în Dosarul nr. 13.937/4/2018 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti şi în Dosarul nr. 2.242D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.042 alin. (2) şi art. 1.043 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Dorian Nae în Dosarul nr. 17.401/215/2018 al Judecătoriei Craiova.5. La apelul nominal se prezintă, în Dosarul nr. 1.155D/2018, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, domnul avocat Marius Cosmin Mitran din Baroul Bucureşti. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.6. Magistratul-asistent referă asupra faptului că în Dosarul nr. 1.155D/2018 autorul a depus note scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, prezintă situaţia de fapt şi arată că a sesizat organele de poliţie, prin mai multe plângeri, cu privire la săvârşirea unor infracţiuni în legătură cu modul în care a fost transmis dreptul de proprietate şi modul în care au fost întocmite actele de vânzare-cumpărare ale imobilului din care se solicită evacuarea sa. 7. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.155D/2018 şi nr. 2.242D/2018 la Dosarul nr. 318D/2018. Reprezentantul părţii prezente şi cel al Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.155D/2018 şi nr. 2.242D/2018 la Dosarul nr. 318D/2018, care este primul înregistrat.8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei din Dosarul nr. 1.155D/2018. Ca o chestiune prealabilă, acesta arată că mai are doar câteva luni până la împlinirea vechimii cerute de art. 30 din Legea nr. 47/1992, astfel încât nu va pune concluzii pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate. Menţionează că se află în faţa Curţii Constituţionale pentru a prezenta, în original, delegaţia şi notele scrise depuse prin care a învederat faptul că dispoziţiile legale criticate trebuie analizate şi prin raportare la prevederile legislaţiei procesual penale, având în vedere faptul că anterior sesizării instanţei civile cu cererea de evacuare din imobil, autorul excepţiei exercita deja acţiunea civilă alăturată celei penale, într-un dosar penal care încă nu a fost soluţionat. Or, art. 27 din Codul de procedură penală condiţionează introducerea acţiunii la instanţa civilă de soluţionarea definitivă a dosarului penal.9. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Menţionează că dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate prin raportare la critici identice sau similare celor formulate în prezenta cauză, Curtea constatând constituţionalitatea acestora. Subliniază faptul că dispoziţiile legale nu pot fi analizate din punctul de vedere al constituţionalităţii prin raportare la alte norme legale, ci doar prin raportare la norme cuprinse în Legea fundamentală.
    CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:10. Prin Încheierea nr. 101 din 20 februarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 205/191/2018, Judecătoria Blaj a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.045 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Dumitru Emil Brânză, Ana Brânză, Diana Adina Ispas şi Alina Ispas într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de suspendare provizorie a executării hotărârii de evacuare.11. Prin Încheierea din 4 iulie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 13.937/4/2018, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.035, ale art. 1.042, ale art. 1.043 şi ale art. 1.045 (şi nu art. 1.054 cum din eroare a menţionat instanţa de judecată) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marin Toma într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de evacuare.12. Prin Încheierea din 26 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 17.401/215/2018/a1*, Tribunalul Dolj - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.042 alin. (2) şi ale art. 1.043 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Dorian Nae într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de evacuare. Curtea a fost sesizată ca urmare a admiterii recursului formulat împotriva Încheierii din 7 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 17.401/215/2018 al Judecătoriei Craiova, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate.13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că inadmisibilitatea cererii de suspendare, atunci când titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre de evacuare, obţinută în procedură specială, chiar dacă pe fond cererea de suspendare ar fi temeinică, echivalează cu lipsa accesului liber la justiţie. Întrucât dispoziţiile legale criticate interzic pârâtului să formuleze cerere reconvenţională, respectiv interzic posibilitatea suspendării hotărârii de evacuare, se încalcă dreptul la apărare şi dreptul de acces la justiţie al pârâtului. Se mai arată că pârâtul care reclamă un drept de proprietate în procedura specială a evacuării prevăzută de art. 1.034-1.045 din Codul de procedură civilă beneficiază de un regim defavorabil comparativ cu locatorul şi arendaşul care pot obţine suspendarea executării silite prin achitarea ratei de chirie/arendă.14. Se consideră că procedura evacuării reglementată de dispoziţiile legale criticate conţine prevederi care creează un puternic dezechilibru în ceea ce priveşte dreptul părţilor la un proces echitabil, prin încălcarea garanţiilor exercitării tuturor drepturilor procesuale. Introducerea acestei proceduri speciale, facultative, la dispoziţia reclamantului, concomitent cu limitarea drastică a apărărilor aflate la dispoziţia pârâtului chemat în judecată care nu poate formula cerere reconvenţională, de chemare în judecată a altei persoane sau în garanţie, pretenţiile sale urmând a fi valorificate numai pe cale separată, încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie din perspectiva accesibilităţii legii, precum şi dreptul la un proces echitabil, pârâţii fiind dezavantajaţi faţă de reclamant, neavând la îndemână mijloace necesare şi suficiente pentru a-şi formula apărarea în mod efectiv. Spre deosebire de acţiunea în evacuare promovată pe calea dreptului comun, în cadrul procedurii speciale pârâtul nu are posibilitatea formulării unor apărări complete, situaţie care nu se poate justifica numai prin caracterul urgent al soluţionării cererii, prin caracterul sumar al dezbaterilor care privesc condiţiile în care pârâtul ocupă imobilul, precum şi obligaţia acestuia de a părăsi imobilul. Faptul că pârâtul poate invoca apărări de fond numai privind temeinicia motivelor de fapt şi de drept ale cererii, inclusiv lipsa titlului reclamantului, astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 1.043, şi că cererile menţionate de dispoziţia legală criticată pot fi promovate în cadrul unui litigiu distinct produce un profund dezechilibru între drepturile procesuale ale părţilor, aşa cum este şi situaţia în speţă, unde apărările privind inexistenţa titlului reclamantului presupun administrarea unui probatoriu complex. 15.
    Referitor la principiul egalităţii armelor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că fiecare parte la un proces trebuie să beneficieze de o posibilitate rezonabilă de a-şi expune cauza în faţa instanţei, inclusiv în ceea ce priveşte probele, în condiţii care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ în raport cu partea adversă.
    16. Din perspectiva clarităţii cu care au fost redactate normele legale criticate se susţine că în Expunerea de motive care a însoţit Codul de procedură civilă s-a avut în vedere modernizarea procedurilor speciale cu scopul clarificării rapide şi eficiente a situaţiilor litigioase. Cu toate acestea, nu se oferă indicii cu privire la necesitatea instituirii unei astfel de proceduri, derogatorii de la dreptul comun.17. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate se mai invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la accesibilitatea şi previzibilitatea legii (spre exemplu, Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunţată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, sau Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României), precum şi cea a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (spre exemplu, Hotărârea din 22 octombrie 1987, pronunţată în Cauza Foto-Frost împotriva Hauptzollamt Lübeck-Ost).18. De asemenea, se critică faptul că sintagma „dezbateri sumare“ din cuprinsul art. 1.042 alin. (2) din Codul de procedură civilă are un caracter neclar, echivoc, neinteligibil şi inaccesibil unui justiţiabil, neîntrunind condiţiile de claritate impuse de normele de tehnică legislativă. Aprecierea „sumarităţii dezbaterilor“ este arbitrară, putând da naştere unor grave atingeri accesului liber la justiţie, dreptului la un proces echitabil, precum şi dreptului la apărare. Conform Dicţionarului explicativ al limbii române (DEX), termenul „sumar“ înseamnă „făcut în pripă, pe scurt, succint, superficial“, semnificaţie incompatibilă cu asigurarea exerciţiului deplin şi efectiv al drepturilor menţionate.19. Judecătoria Blaj şi Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.20. Tribunalul Dolj - Secţia I civilă, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.21. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    22. Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 318D/2018, apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.23. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:24. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.25. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 1.035, ale art. 1.042, ale art. 1.043 şi ale art. 1.045 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:– Art. 1.035:(1) Reclamantul are alegerea între procedura reglementată de prezentul titlu şi procedura de drept comun.(2) De asemenea, dispoziţiile prezentului titlu nu aduc nicio atingere drepturilor locatorului sau proprietarului la plata chiriei sau arenzii, la plata de despăgubiri şi nici altor drepturi născute în temeiul contractului sau al legii, după caz.
    (3) În cazul arătat la alin. (2), pentru realizarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor izvorând din contract, precum şi a celor prevăzute de dispoziţiile legale aplicabile în materie, partea interesată, sub rezerva aplicării dispoziţiilor art. 1.042 alin. (4), va putea proceda, după caz, potrivit dispoziţiilor referitoare la ordonanţa de plată sau celor privind soluţionarea cererilor cu valoare redusă ori la sesizarea instanţei competente, în condiţiile dreptului comun.“;
    – Art. 1.042:(1) Cererea de evacuare se judecă cu citarea părţilor, în afară de cazul în care evacuarea imobilului pentru neplata chiriei sau a arenzii se solicită în baza unui contract care constituie, pentru plata acestora, titlu executoriu, potrivit legii.(2) Cererea de evacuare se judecă de urgenţă, în camera de consiliu, cu dezbateri sumare, dacă s-a dat cu citarea părţilor.(3) Întâmpinarea nu este obligatorie.(4) Dacă s-a solicitat şi plata chiriei ori a arenzii exigibile, instanţa, cu citarea părţilor, va putea dispune odată cu evacuarea şi obligarea pârâtului la plata acestora, inclusiv a sumelor devenite exigibile în cursul judecăţii.(5)
    Hotărârea de evacuare este executorie şi poate fi atacată numai cu apel în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, sau de la comunicare, când s-a dat fără citarea lor.“;
    – Art. 1.043:(1) Pârâtul chemat în judecată, potrivit procedurii prevăzute în prezentul titlu, nu poate formula cerere reconvenţională, de chemare în judecată a altei persoane sau în garanţie, pretenţiile sale urmând a fi valorificate numai pe cale separată.(2) Pârâtul poate invoca apărări de fond privind temeinicia motivelor de fapt şi de drept ale cererii, inclusiv lipsa titlului reclamantului.“;– Art. 1.045:(1) Executarea hotărârii de evacuare nu va putea fi suspendată. Cu toate acestea, în cazul evacuării pentru neplata chiriei sau a arenzii se va putea dispune suspendarea executării hotărârii în cadrul contestaţiei la executare sau a apelului exercitat de către pârât numai dacă acesta consemnează în numerar, la dispoziţia creditorului, chiria sau arenda la care a fost obligat, suma stabilită pentru asigurarea ratelor de chirie sau arendă datorate până la data cererii de suspendare, precum şi cea aferentă ratelor de chirie sau arendă ce ar deveni exigibile în cursul judecăţii procesului.(2) Suspendarea încetează de drept dacă, la expirarea termenului pentru care chiria sau arenda a fost astfel acoperită, debitorul nu cere şi nu depune suma ce se va fixa de instanţa de executare pentru acoperirea unor noi rate, în condiţiile prevăzute la alin. (1).“
    26. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, ale art. 24 - Dreptul la apărare şi ale art. 44 - Dreptul de proprietate privată, astfel cum acestea se interpretează, potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie, şi prin prisma art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi ale art. 1 privind protecţia proprietăţii din Protocolul adiţional la Convenţie.27. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, spre exemplu, prin Decizia nr. 70 din 18 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 30 iunie 2020, paragrafele 24-30, a reţinut că acţiunea în evacuare dă posibilitatea proprietarului sau posesorului unui imobil să îşi apere folosinţa bunului, ca dezmembrământ al dreptului de proprietate. Dispoziţiile legale criticate reglementează procedura de judecată şi calea de atac, precum şi apărările permise pârâtului în cadrul procedurii speciale a evacuării din imobile folosite sau ocupate fără drept, fiind o procedură specială, facultativă şi contencioasă, caracterizată prin stabilirea obligatorie a domiciliului procesual la domiciliul pârâtului (art. 1.037), soluţionarea cererii de urgenţă în camera de consiliu, cu dezbateri sumare, dacă s-a dat cu citarea părţilor (art. 1.042), lipsa obligaţiei pârâtului de a depune întâmpinare, interdicţia introducerii cererii reconvenţionale (art. 1.043), caracterul executoriu al hotărârii de evacuare sau termenul prescurtat de apel, de 5 zile (art. 1.042). Astfel, în cadrul competenţei sale constituţionale, consacrată prin art. 126 alin. (2) şi art. 129, potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, iar „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii“, legiuitorul a optat inclusiv pentru caracterul facultativ al procedurii speciale de evacuare, reclamantul având posibilitatea să aleagă între procedura specială analizată şi procedura de drept comun.28. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la art. 21 şi 24 din Constituţie, cu referire la imposibilitatea pârâtului de a formula cerere reconvenţională, respectiv de a solicita suspendarea hotărârii de evacuare, Curtea a reţinut că procedura evacuării reglementată de dispoziţiile legale criticate conţine prevederi care asigură dreptul părţilor la un proces echitabil, prin garantarea exercitării tuturor drepturilor procesuale, fără a fi încălcate dispoziţiile art. 21 din Constituţie.29. Spre deosebire de acţiunea în evacuare promovată pe calea dreptului comun, în cadrul procedurii speciale pârâtul nu are posibilitatea formulării unor cereri reconvenţionale, situaţie care se justifică prin caracterul urgent al soluţionării cererii principale şi prin caracterul sumar al dezbaterilor care privesc condiţiile în care pârâtul ocupă imobilul, precum şi obligaţia acestuia de a părăsi imobilul. Însă pârâtul poate invoca apărări de fond privind temeinicia motivelor de fapt şi de drept ale cererii, inclusiv lipsa titlului reclamantului, astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 1.043. De altfel, Curtea a mai reţinut că cererile menţionate de dispoziţia legală criticată pot fi promovate în cadrul unui litigiu distinct. Prin urmare, faptul că pârâtul nu poate formula cerere reconvenţională, deci nu poate emite pretenţii proprii împotriva reclamantului, nu este de natură a afecta caracterul echitabil al procedurii, având în vedere că, potrivit art. 1.043 şi următoarele din Codul de procedură civilă, procedura evacuării este una contradictorie, în cadrul căreia pârâtul poate depune întâmpinare şi are posibilitatea de a-şi formula apărările necesare. În această situaţie, Curtea a constatat că dispoziţia legală criticată nu încalcă dreptul la un proces echitabil, iar pârâţii nu pot fi consideraţi dezavantajaţi faţă de reclamant în cadrul procedurii speciale a evacuării, având la îndemână mijloacele necesare şi suficiente pentru a-şi formula apărarea (în acelaşi sens, a se vedea şi Decizia nr. 576 din 29 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 827 din 5 noiembrie 2015, sau Decizia nr. 27 din 20 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 17 februarie 2016, paragraful 15).30.
    De altfel, Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa, că principiul egalităţii armelor constituie o garanţie a dreptului la un proces echitabil care urmăreşte crearea unui just echilibru procesual între părţile aflate într-un litigiu, însă acest principiu nu presupune o egalitate formală, în sensul reglementării unor proceduri identice indiferent de statutul juridic sau calitatea procesuală a părţilor, ci o egalitate materială, în sensul că prin procedurile, chiar diferit reglementate, să se ajungă la echitate procesuală între părţi, cu alte cuvinte să se ajungă la o egalitate de rezultat (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 633 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 9 ianuarie 2015, paragraful 19, sau Decizia nr. 27 din 20 ianuarie 2016, precitată, paragraful 16).
    31. Prin aceeaşi decizie, Curtea a mai reţinut că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere nici dreptului la apărare. Textul de lege criticat nu conţine norme care prin natura lor ar îngrădi posibilitatea autorilor excepţiei de a se apăra, aceştia putându-se prevala de toate garanţiile dreptului la apărare în cadrul unui proces echitabil.32. De asemenea, cu privire la invocarea încălcării art. 44 din Constituţie, Curtea a observat că dispoziţiile legale criticate nu pun în discuţie protecţia dreptului de proprietate privată.33. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba soluţia şi considerentele deciziei menţionate, cele statuate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.34. În continuare, Curtea nu poate reţine nici critica adusă sintagmei „dezbateri sumare“, cuprinsă în art. 1.042 alin. (2) din Codul de procedură civilă, pentru lipsă de claritate, având în vedere caracterul urgent atribuit de legiuitor acestei proceduri speciale de soluţionare a cererii de evacuare. Aşadar, dezbaterile sumare, alături de celelalte reglementări ale procedurii speciale referitoare la caracterul facultativ al întâmpinării, scurtarea termenului de apel, inadmisibilitatea promovării de către pârât a unor cereri incidentale, caracterul executoriu al hotărârii pronunţate în primă instanţă, imposibilitatea suspendării executării hotărârii de evacuare, converg către definirea caracterului urgent al acestei proceduri.35. Referitor la dezbaterile sumare, în doctrină s-a încercat configurarea sferei acestei noţiuni. S-a arătat că în aprecierea asupra caracterului sumar al dezbaterilor urmează a fi observate, pe de o parte, trăsăturile specifice ale procedurii analizate - caracterul accelerat şi abreviat -, iar, pe de altă parte, exigenţele principiului fundamental al dreptului la apărare. Această noţiune implică administrarea unui probatoriu redus, părţile neputând formula cereri care să ducă la „complicarea“ procedurii, fără însă ca dezbaterea să devină „superficială şi neaprofundată“. Aşadar, dezbaterile sunt sumare pentru că sunt limitate, se administrează un probatoriu redus, iar părţilor nu le este permisă formularea unor cereri de natură a conduce la îngreunarea procedurii, fără însă ca prin aceasta să se înţeleagă că dezbaterile ar fi superficiale sau că nu se poate dezlega fondul raportului juridic dedus judecăţii.36. Cu privire la cerinţele de calitate a normelor juridice, Curtea Constituţională, având în vedere principiul generalităţii legilor, a reţinut, în jurisprudenţa sa, că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi că o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013, Decizia nr. 137 din 13 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 17 aprilie 2019, paragraful 107, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, cu privire la care se reţin, spre exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunţată în Cauza Leempoel & S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59). Întinderea noţiunii de previzibilitate depinde însă, într-o largă măsură, de conţinutul textului respectiv, de domeniul la care se referă, precum şi de numărul şi de calitatea destinatarilor săi. Asemenea consecinţe nu au nevoie să fie previzibile cu o certitudine absolută. O atare certitudine, oricât de dorită ar fi, este imposibil de realizat şi, mai mult, poate da naştere la o rigiditate excesivă a reglementării. Prin urmare, existenţa unor probleme de interpretare şi aplicare a legii este inerentă oricărui sistem de drept, deoarece, în mod inevitabil, normele juridice au un anumit grad de generalitate.
    37. Aplicând aceste considerente de principiu la prezenta cauză, Curtea reţine că normele de lege criticate sunt redactate cu suficientă precizie şi claritate, de natură să permită destinatarilor săi să îşi conformeze conduita şi să înţeleagă consecinţele ce decurg din nerespectarea normelor prescrise. Prin urmare, nu poate fi reţinută nici încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta referitoare la exigenţele de calitate a legii.38. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Dumitru Emil Brânză, Ana Brânză, Diana Adina Ispas şi Alina Ispas în Dosarul nr. 205/191/2018 al Judecătoriei Blaj, de Marin Toma în Dosarul nr. 13.937/4/2018 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti şi de Dorian Nae în Dosarul nr. 17.401/215/2018 al Judecătoriei Craiova şi constată că dispoziţiile art. 1.035, ale art. 1.042, ale art. 1.043 şi ale art. 1.045 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Blaj, Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti şi Tribunalului Dolj - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 17 iunie 2021.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Andreea Costin
    ----






    Se încarcă informațiile conexe fiecărui articol!