Structură Act

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA

Doriţi o formă actualizată, la zi (18.01.2022), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
DECIZIA nr. 529 din 15 iulie 2021referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din Codul de procedură civilă
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 1116 din 23 noiembrie 2021Data intrării în vigoare 23-11-2021


    Valer Dorneanu- preşedinte
    Marian Enache- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Andreea Costin- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Minuţ Opruţ în Dosarul nr. 1.588/301/2017 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.145D/2018.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că instituţia decăderii este o modalitate de stingere a unui drept procesual în anumite condiţii prevăzute de lege. Totodată, dispoziţia legală criticată este o normă de procedură edictată de legiuitor în temeiul competenţei sale constituţionale.
    CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 26 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.588/301/2017, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Minuţ Opruţ într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei sentinţe civile prin care a fost respinsă cererea de repunere în termenul de promovare a cererii de revizuire, a fost admisă excepţia tardivităţii şi a fost respinsă ca tardiv formulată calea extraordinară de atac.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 185 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 509 alin. (1) pct. 8 şi ale art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă nu asigură un acces real la justiţie dacă nu permit atacarea cu revizuire a unei hotărâri după ce se cunosc motivele pe care se întemeiază.6. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât sancţiunea decăderii intervine ca urmare a nerespectării unui termen procedural imperativ.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 185 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(1) Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.“.11. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind trăsăturile statului român, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 21 privind accesul liber la justiţie.12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin Decizia nr. 749 din 22 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iunie 2019, paragraful 47, a statuat că art. 185 alin. (1) din Codul de procedură civilă reglementează instituţia decăderii ca modalitate de stingere a unui drept procedural atunci când nu sunt întrunite, cumulativ, următoarele trei cerinţe: existenţa unui termen imperativ înăuntrul căruia există obligaţia exercitării dreptului procedural, neexercitarea dreptului în cadrul termenului prevăzut de lege şi lipsa unei derogări exprese de la sancţiunea decăderii.13. În prezenta cauză, dispoziţia legală este criticată din perspectiva termenului de exercitare a căii extraordinare de atac a revizuirii, atunci când se încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, şi pentru care art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă prevede că se va socoti de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumit de faptul că termenul începe să curgă de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, şi nu de la data la care a luat cunoştinţă de considerentele acesteia, respectiv de la data comunicării hotărârii. Or, faptul că termenul de introducere a cererii de revizuire curge de la pronunţarea ultimei hotărâri nu împiedică accesul la justiţie al părţii şi nici dreptul la apărare, întrucât demonstrarea existenţei motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă nu presupune cu necesitate cunoaşterea considerentelor dezvoltate de instanţa care a pronunţat ultima hotărâre, ci implică doar argumentarea existenţei identităţii de părţi, obiect şi cauză din cele două procese, lucru posibil şi în lipsa motivării hotărârii a cărei revizuire se solicită. Obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor. În toate cazurile în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu a procedat astfel în scopul restrângerii accesului liber la justiţie, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21. Aşadar, formularea şi motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoaşterea argumentării instanţei care a stat la baza pronunţării hotărârii atacate, astfel că stabilirea momentului pronunţării ca început al termenului de introducere a revizuirii nu îngrădeşte accesul liber la justiţie al revizuentului şi nici dreptul său la un proces echitabil (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 366 din 3 iunie 2021*, paragrafele 24 şi 25, nepublicată încă la data pronunţării prezentei decizii).* Decizia Curţii Constituţionale nr. 366 din 3 iunie 2021 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 22 iulie 2021.14. Prin urmare, legiuitorul este liber să instituie norme de procedură cu respectarea normelor şi a principiilor Legii fundamentale. Prin textele de lege criticate nu s-a adus atingere dreptului de acces la instanţă, dreptului la apărare sau la folosirea căilor de atac, întrucât reglementarea unui termen al cărui moment de începere este determinat pentru formularea cererii de revizuire nu este de natură a încălca dispoziţiile constituţionale invocate, iar sancţiunea corespunzătoare încălcării sale este decăderea.
    15. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂîn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Minuţ Opruţ în Dosarul nr. 1.588/301/2017 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 185 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 15 iulie 2021.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Andreea Costin
    ----





    Se încarcă informațiile conexe fiecărui articol!