Structură Act

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA

Doriţi o formă actualizată, la zi (30.11.2021), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
DECIZIA nr. 576 din 16 septembrie 2021referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 1121 din 24 noiembrie 2021Data intrării în vigoare 24-11-2021


    Valer Dorneanu- preşedinte
    Cristian Deliorga- judecător
    Marian Enache- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Simina Popescu-Marin- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Marian-Giani Stanciu şi Gheorghiţa Stanciu în Dosarul nr. 2.036/93/2019 al Tribunalului Ilfov - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.002D/2019.2. La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei, domnul Marian-Giani Stanciu. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei prezent, care solicită admiterea criticilor de neconstituţionalitate. Susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile art. 16 din Constituţie şi că, pentru evitarea oricăror discriminări, ar trebui acordate scutiri de la plata taxelor judiciare de timbru în cazul tuturor victimelor accidentelor de circulaţie, indiferent dacă faptele de vătămare sunt calificate sau nu drept infracţiuni. Arată că, în prezent, victimele accidentelor de circulaţie, vătămate prin fapte care nu sunt calificate ca infracţiuni şi care nu au posibilităţi financiare, nu au posibilitatea să îşi valorifice pretenţiile civile, devenind victime ale companiilor de asigurări. Face referire la o iniţiativă legislativă potrivit căreia cuantumul taxei judiciare de timbru în astfel de cauze este unul simbolic, rezonabil pentru toate categoriile de victime ale accidentelor de circulaţie. Invocă aspecte din cauza dedusă spre soluţionare instanţei judecătoreşti şi arată că, prin dispunerea soluţiei de clasare, nu a putut beneficia de scutire de la plata taxei judiciare de timbru pentru soluţionarea pretenţiilor civile. Astfel, se creează discriminări între cei care pot beneficia de scutire şi cei cărora nu le este recunoscut acest beneficiu, iar pentru înlăturarea acestor discriminări trebuie stabilită acordarea scutirii în toate cauzele care decurg dintr-o procedură penală. Depune note scrise.4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi arată în acest sens că dispoziţiile legale criticate nu instituie discriminări, fiind aplicabile în mod uniform tuturor persoanelor care sunt victimele unor fapte calificate drept infracţiuni.5. Având cuvântul în replică, autorul excepţiei precizează că, raportat la dispoziţiile Codului penal şi ale Codului de procedură penală, încadrarea juridică a unei fapte ca fiind infracţiune este la dispoziţia procurorului, respectiv a instanţei judecătoreşti.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:6. Prin Încheierea din 29 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.036/93/2019, Tribunalul Ilfov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Marian-Giani Stanciu şi Gheorghiţa Stanciu într-o cauză având ca obiect pretenţii.7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia invocă soluţia de respingere pronunţată de instanţa judecătorească în ceea ce priveşte cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată şi arată că, în urma analizei întregului material probatoriu din Dosarul nr. 2.036/93/2019, rezultă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013. Taxa judiciară de timbru este solicitată de instanţa de judecată în Dosarul nr. 2.036/93/2019, sub sancţiunea anulării cererii, care are ca obiect soluţionarea cererii de chemare în judecată prin care autorii excepţiei au solicitat despăgubiri reprezentând daune materiale şi morale. În consecinţă, autorii excepţiei solicită să se constate neconstituţionalitatea situaţiei discriminatorii în care se află, deoarece se încalcă prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 21 alin. (3) din Constituţie, în ceea ce priveşte acordarea beneficiului scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, reglementată de art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.8. În susţinerea criticilor formulate este invocată Decizia Curţii Constituţionale nr. 387 din 27 mai 2015 şi se evocă aspecte cu privire la situaţia de fapt şi de drept referitoare la cauza dedusă judecăţii. Autorii excepţiei consideră că cererea de chemare în judecată formulată la data de 9 iulie 2019 este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, deoarece izvorăşte dintr-o cauză penală. În acest sens, autorii arată că, în data de 19 aprilie 2019, Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti le-a comunicat Ordonanţa de clasare nr. 707/P/2019 din 19 martie 2019, la care este anexat Referatul cu propunere de clasare din data de 11 martie 2019, prin care se dispune clasarea cauzei cu privire la săvârşirea a două infracţiuni de vătămare corporală din culpă.
    9. Tribunalul Ilfov - Secţia civilă apreciază că normele criticate pe calea excepţiei de neconstituţionalitate nu contravin dispoziţiilor Constituţiei, nici din perspectiva dispoziţiilor referitoare la dreptul de acces la instanţă şi la caracterul echitabil al procesului şi nici raportat la cele referitoare la egalitatea în faţa legii şi nediscriminare. Legiuitorul a optat pentru scutirea de la plata taxei judiciare de timbru a acţiunilor şi a cererilor referitoare la despăgubirile civile pentru prejudiciile materiale şi morale decurgând dintr-o cauză penală, iar raţiunea legii şi scopul acesteia sunt tocmai în sensul de a crea condiţii egale de tratament între, pe de o parte, persoanele vătămate care îşi valorifică drepturile civile la despăgubiri în cadrul procesului penal şi, pe de altă parte, persoanele vătămate care, deşi ar avea dreptul să îşi valorifice pretenţiile civile în cadrul procesului penal, ajung să solicite aceste pretenţii în faţa instanţei civile (fie pentru că optează pentru sesizarea separată a instanţei civile, fie pentru că această sesizare este determinată prin anumite soluţii pronunţate de instanţa penală asupra acţiunii civile). Pentru a se putea reţine o discriminare ar fi necesară existenţa unui tratament diferit pentru persoane aflate în aceeaşi situaţie, însă legea tratează în mod egal toate persoanele care pretind în instanţă repararea prejudiciilor produse prin fapte care sunt prevăzute ca infracţiuni la momentul săvârşirii faptei.10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei prezent, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins: Sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare şi extraordinare, referitoare la: (...)i) cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile pentru prejudiciile materiale şi morale decurgând din acestea;.
    14. În opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege ce formează obiectul excepţiei contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 387 din 27 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 27 iulie 2015, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 sunt constituţionale în măsura în care sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acţiunile şi cererile referitoare la despăgubirile civile pentru prejudiciile materiale şi morale decurgând dintr-o cauză penală în condiţiile în care fapta cauzatoare de prejudiciu, la momentul săvârşirii acesteia, era prevăzută ca infracţiune. Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut în considerentele ei că formula redacţională a textului de lege criticat exclude de la scutirea acordată acţiunile în răspundere civilă delictuală formulate pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care nu mai face obiectul acţiunii penale din cauza dezincriminării infracţiunii respective. În consecinţă, în ipotezele tranzitorii, şi anume atunci când o faptă este săvârşită pe perioada de activitate a legii penale, fiind calificată drept infracţiune, iar, ulterior acestui moment, intervine o lege de dezincriminare în sensul art. 4 teza întâi din Codul penal, acţiunea penală nu mai poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată, ceea ce, sub aspectul pretenţiilor civile, echivalează cu necesitatea unei acţiuni separate în faţa instanţelor civile în vederea acordării de despăgubiri pentru prejudiciul civil cauzat, acţiune care, în temeiul textului de lege criticat, era exclusă de la scutirea plăţii taxei judiciare de timbru. În aceste condiţii, persoana vătămată care a suferit un prejudiciu material ori a cărei integritate corporală sau sănătate a avut de suferit ca urmare a săvârşirii unei fapte care la data comiterii sale constituia infracţiune trebuia să avanseze noi cheltuieli judiciare care includ şi taxa judiciară de timbru stabilită în funcţie de valoarea pretenţiei deduse judecăţii, pe lângă plata onorariului avocatului sau plata expertizelor necesare, în vederea recuperării pagubelor suferite, uzând de calea unei cu totul alte acţiuni în justiţie ca singură modalitate de recuperare a prejudiciului (paragraful 20). În acest caz, Curtea a reţinut că tratamentul juridic diferit aplicat persoanelor care se află în aceeaşi situaţie juridică, respectiv persoane care solicită recuperarea prejudiciului suferit ca urmare a săvârşirii unei fapte care constituia infracţiune la data săvârşirii, dar care nu mai face obiectul acţiunii penale, este determinat, în principiu, de celeritatea cu care au fost efectuate urmărirea penală şi judecarea cauzelor. Stabilirea unui asemenea criteriu, aleatoriu şi exterior conduitei persoanei, este în contradicţie cu principiul egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie. Curtea a mai reţinut că acţiunea civilă în recuperarea prejudiciului cauzat printr-o faptă care la data săvârşirii constituia infracţiune era supusă dispoziţiilor procedurale comune, ceea ce impunea justiţiabililor aflaţi în aceeaşi situaţie un tratament juridic diferenţiat, care se concretiza în cheltuielile de judecată suplimentare care includeau şi taxele judiciare de timbru, precum şi în costurile legale, faţă de cei care îşi recuperează prejudiciul cauzat de o infracţiune prevăzută de legea actuală. În consecinţă, Curtea a constatat neconstituţionalitatea situaţiei discriminatorii în care se află justiţiabilii menţionaţi, ceea ce echivalează cu acordarea beneficiului scutirii de la plata taxei judiciare de timbru reglementate de art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.16. Însă, în prezenta cauză, Curtea reţine că autorii excepţiei de neconstituţionalitate critică dispoziţiile legale dintr-o altă perspectivă, şi anume aceea conform căreia scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în funcţie de calificarea faptei ilicite drept infracţiune generează o discriminare între persoanele vătămate corporal. În cauză, astfel cum rezultă din actele aflate la dosar, în urma producerii evenimentului rutier s-a format un dosar penal care a fost soluţionat prin Ordonanţa din 19 martie 2019, dispunându-se clasarea, având în vedere că fapta prejudiciabilă nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă, cu referire concretă la numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare. Prin urmare, întrucât nu se contestă soluţia legislativă constatată ca fiind neconstituţională, prin Decizia nr. 387 din 27 mai 2015, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate este admisibilă, conform art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.17. Pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat prin prisma unor critici similare celor invocate în prezenta cauză (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 711 din 9 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 27 martie 2018).18. Astfel, Curtea a reţinut că textul legal criticat reglementează scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru a acţiunilor şi a cererilor, inclusiv a celor pentru exercitarea căilor de atac, ordinare şi extraordinare, referitoare la cauzele penale, ceea ce înseamnă că nu se plătesc astfel de taxe în cauzele privind tragerea la răspundere penală sau civilă, aşadar, în privinţa exercitării acţiunii penale sau civile în cadrul procesului penal [a se vedea şi art. 20 alin. (8) din Codul de procedură penală]. De asemenea, textul analizat menţionează, în mod expres, că această scutire se aplică şi în privinţa despăgubirilor civile pentru prejudiciile materiale şi morale decurgând din acestea, aşadar, pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale, indiferent că ea constituie obiectul unei acţiuni civile alăturate celei penale sau separate de aceasta, esenţială fiind existenţa unei cauze penale, mai precis a unei cauze în care s-a pus în mişcare acţiunea penală „de procuror, prin ordonanţă, în cursul urmăririi penale, când acesta constată că există probe din care rezultă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi nu există vreunul dintre cazurile de împiedicare prevăzute la art. 16 alin. (1)“ [art. 309 alin. (1) din Codul de procedură penală]. Numai în acest fel cauza poate fi calificată ca fiind una penală în sensul art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.19.
    Legiuitorul are posibilitatea să reglementeze un tratament juridic diferit în ceea ce priveşte repararea prejudiciilor rezultate dintr-un ilicit penal şi un ilicit civil, ţinând cont astfel de natura valorii sociale ocrotite şi de intensitatea lezării acesteia. În acest context se reţine că persoanele nu sunt în situaţii identice, întrucât fapta generatoare de prejudicii are natură juridică diferită. De asemenea, regula este aceea a timbrării acţiunilor întemeiate pe răspunderea civilă delictuală doar în considerarea unor situaţii deosebite, când fapta ilicită întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni, legiuitorul reglementând posibilitatea scutirii de la plata taxelor judiciare de timbru a cererilor referitoare la cauzele penale, inclusiv la despăgubirile civile decurgând din acestea.
    20. Referitor la pretinsa încălcare a principiului constituţional al egalităţii în drepturi, Curtea reţine că acesta nu înseamnă uniformitate, aşa încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite (a se vedea, în acest sens, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).21. Asigurarea egalităţii părţilor în faţa justiţiei şi a accesului liber la justiţie cuprinde şi componenta privitoare la cheltuielile judiciare, printre care şi taxa judiciară de timbru. Accesul liber la justiţie nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii (în acest sens, a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.587 din 19 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 28 ianuarie 2010).22. Totodată, prin Hotărârea din 19 iunie 2001, pronunţată în Cauza Kreuz împotriva Poloniei, paragraful 59, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că „dreptul efectiv de acces la un tribunal [...] nu înseamnă, însă, un drept necondiţionat de a obţine un ajutor judiciar gratuit din partea statului în materie civilă şi nici dreptul la o procedură gratuită în această materie“.23. În plus, prin dispoziţiile art. 42 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, legiuitorul a instituit posibilitatea instanţei de judecată de a acorda scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru. Această reglementare vizează tocmai acele situaţii în care partea nu poate face faţă cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, constituind o garanţie a liberului acces la justiţie, fără a se încălca dreptul părţilor la un proces echitabil.24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează în mod corespunzător valabilitatea şi în cauza de faţă.25. În consecinţă, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate reprezintă expresia opţiunii legiuitorului şi nu încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 21 alin. (3) din Constituţie.
    26. Distinct de acestea, Curtea reţine că modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 în speţele deduse judecăţii nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de instanţa de contencios constituţional, ci este de competenţa instanţelor judecătoreşti învestite cu soluţionarea cauzelor.27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marian-Giani Stanciu şi Gheorghiţa Stanciu în Dosarul nr. 2.036/93/2019 al Tribunalului Ilfov - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Ilfov - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 16 septembrie 2021.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Simina Popescu-Marin
    ----






    Se încarcă informațiile conexe fiecărui articol!