Structură Act

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA

Doriţi o formă actualizată, la zi (23.01.2022), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
DECIZIA nr. 596 din 30 septembrie 2021referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) teza finală din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu referire la sintagma "stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii", în interpretarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum şi ale art. 169^2 din aceeaşi lege
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 1144 din 27 noiembrie 2021Data intrării în vigoare 27-11-2021



    Valer Dorneanu- preşedinte
    Cristian Deliorga- judecător
    Marian Enache- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Marieta Safta- prim-magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de Janos Csukor în Dosarul nr. 832/97/2018 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.278D/2019.2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.279D/2019, nr. 1.280D/2019, nr. 1.281D/2019, nr. 1.282D/2019, nr. 1.362D/2019, nr. 1.363D/2019, nr. 1.367D/2019, nr. 1.370D/2019, nr. 1.371D/2019, nr. 1.383D/2019, nr. 1.384D/2019, nr. 1.385D/2019, nr. 1.388D/2019, nr. 1.389D/2019, nr. 1.419D/2019, nr. 1.424D/2019, nr. 1.425D/2019, nr. 1.426D/2019 şi nr. 1.517D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii legale şi, respectiv, ale art. 169^2 din aceeaşi lege, excepţii ridicate de Dumitru Tereche, Gheorghe Ioan Oros, Vasile David Dina, Petru Hegyi, Gheorghe Cheche, Ion Tiberiu Vorak, Ioan Sachelaru, Toader Moldovan, Costel Pădurariu, Ovidiu Atila Szilagyi, Costache Topa, Ioan Manoilă, Alexandru Debreczeni, Vasile Vrânceanu, Mariana Cornelia Ionescu, Ion Takacs, Arpad Dosa, Florea Dărac şi Ion Stănilescu în dosarele nr. 230/97/2018, nr. 600/97/2018, nr. 533/97/2018, nr. 300/97/2018, nr. 392/97/2018, nr. 188/97/2018, nr. 276/97/2018, nr. 723/97/2018, nr. 1.138/97/2018, nr 405/97/2018, nr. 517/97/2018, nr. 319/97/2018, nr. 408/97/2018, nr. 602/97/2018, nr. 1.660/97/2018, nr. 1.133/97/2018, nr. 1.360/97/2018, nr. 721/97/2018 şi nr. 1.961/97/2018 ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă.4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.279D/2019, nr. 1.280D/2019, nr. 1.281D/2019, nr. 1.282D/2019, nr. 1.362D/2019, nr. 1.363D/2019, nr. 1.367D/2019, nr. 1.370D/2019, nr. 1.371D/2019, nr. 1.383D/2019, nr. 1.384D/2019, nr. 1.385D/2019, nr. 1.388D/2019, nr. 1.389D/2019, nr. 1.419D/2019, nr. 1.424D/2019, nr. 1.425D/2019, nr. 1.426D/2019 şi nr. 1.517D/2019 la Dosarul nr. 1.278D/2019, care este primul înregistrat.6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:7. Prin Încheierile din 23 aprilie 2019, pronunţate în dosarele nr. 832/97/2018, nr. 230/97/2018, nr. 600/97/2018 şi nr. 533/97/2018, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de Janos Csukor, Dumitru Tereche, Gheorghe Ioan Oros şi Vasile David Dina în litigii având ca obiect recalcularea pensiei.8. Prin Încheierea din 23 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 300/97/2018, Încheierile din 25 aprilie 2019, pronunţate în dosarele nr. 392/97/2018, nr. 188/97/2018, nr. 276/97/2018, nr. 723/97/2018, nr. 1.138/97/2018, şi Încheierea din 9 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.961/97/2018, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 169^1 alin. (3) şi ale art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de Petru Hegyi, Gheorghe Cheche, Ion Tiberiu Vorak, Ioan Sachelaru, Toader Moldovan, Costel Pădurariu şi Ion Stănilescu în litigii având ca obiect recalcularea pensiei.
    9. Prin Încheierile din 25 aprilie 2019, pronunţate în dosarele nr. 405/97/2018, nr. 517/97/2018, nr. 319/97/2018 şi nr. 408/97/2018, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 169^1 1“ din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi ale art. 169^2 din aceeaşi lege. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de Ovidiu Atila Szilagyi, Costache Topa, Ioan Manoilă şi Alexandru Debreczeni în litigii având ca obiect recalcularea pensiei.10. Prin Încheierea din 25 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 602/97/2018, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Excepţia a fost ridicată de Vasile Vrânceanu într-un litigiu având ca obiect recalcularea pensiei.11. Prin Încheierile din 8 mai 2019, pronunţate în dosarele nr. 1.660/97/2018, nr. 1.133/97/2018, nr. 1.360/97/2018 şi nr. 721/97/2018, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice în interpretarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, şi ale art. 169^2 din aceeaşi lege. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de Mariana Cornelia Ionescu, Ion Takacs, Arpad Dosa şi Florea Dărac în litigii având ca obiect recalcularea pensiei.12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, asemănătoare sau, după caz, identică în dosarele conexate, autorii acesteia arată că textele de lege criticate nu sunt clare, precise şi predictibile, ceea ce dă posibilitatea unor interpretări opuse în ceea ce priveşte determinarea punctajului mediu anual cu prilejul recalculării pensiei. Astfel, din conţinutul acestora nu reiese dacă se are în vedere stagiul complet de cotizare prevăzut de legea în vigoare la data recalculării, aşa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sau stagiul de cotizare stabilit la data pensionării, aşa cum rezultă din Decizia nr. 11 din 25 mai 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, şi din art. 116 din Legea nr. 263/2010.13. Pentru lipsa de claritate a sintagmei „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“, dispoziţiile art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5). Dovada neclarităţii textului de lege este dată de soluţiile diferite pronunţate de diferitele instanţe cu privire la înţelesul acestei sintagme. Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cu „multiple concluzii logice şi legice“, nu rezolvă problema de drept referitoare la stabilirea stagiilor de cotizare care vor fi avute în vedere cu prilejul recalculării pensiilor.14. Se susţine, totodată, că dispoziţiile art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 contravin şi prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât, pentru aceeaşi categorie de persoane, dispoziţiile s-au aplicat diferit în ceea ce priveşte stabilirea stagiului complet de cotizare cu prilejul recalculării pensiei.15.
    Totodată, lipsa de claritate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 duce la încălcarea principiului securităţii juridice, astfel că sunt înfrânte prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1).
    16. De asemenea, este încălcat art. 44 din Constituţie, întrucât stagiul de cotizare stabilit la data pensionării reprezintă un element substanţial al punctajului mediu anual, care intră în calculul acestuia. Prin stabilirea dreptului la pensie şi a unui punctaj mediu anual determinat precis, autorii excepţiei consideră că au dobândit un drept de proprietate constând întro anumită pensie pentru limită de vârstă. Retragerea elementului de calcul reprezentat de stagiul complet de cotizare stabilit la data pensionării echivalează cu încălcarea dreptului la garanţia pensiei şi constituie o expropriere inutilă, nedreaptă, neprevăzută de lege şi lipsită de despăgubire.17. Se susţine că este încălcat şi art. 47 alin.(2) din Constituţie, sens în care se invocă cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, în sensul că dreptul la pensie este un drept preconstituit încă din perioada activă a vieţii individului, acesta fiind obligat prin lege să contribuie la bugetul asigurărilor sociale de stat procentual, raportat la nivelul venitului realizat. Corelativ, se naşte obligaţia statului ca în perioada pasivă a vieţii individului să îi plătească o pensie al cărei cuantum să fie guvernat de principiul contributivităţii, cele două obligaţii fiind intrinsec şi indisolubil legate. Scopul pensiei este acela de a compensa în perioada pasivă a vieţii persoanei asigurate contribuţiile plătite de către aceasta la bugetul asigurărilor sociale de stat în temeiul principiului contributivităţii şi de a asigura mijloacele de subzistenţă celor care au dobândit acest drept în condiţiile legii (perioadă contributivă, vârstă de pensionare etc.). Astfel, statul are obligaţia pozitivă de a lua toate măsurile necesare realizării acestei finalităţi şi de a se abţine de la orice comportament de natură a limita dreptul la asigurări sociale. Deşi sumele plătite cu titlu de contribuţie la asigurările sociale nu reprezintă un depozit la termen şi, prin urmare, nu pot da naştere vreunui drept de creanţă asupra statului sau asupra fondurilor de asigurări sociale, ele îndreptăţesc persoana care a realizat venituri şi care a plătit contribuţia sa la bugetul asigurărilor sociale de stat să beneficieze de o pensie care să reflecte nivelul veniturilor realizate în perioada activă a vieţii.18. Totodată, autorii excepţiei arată că este încălcat art. 108 alin.(2) din Constituţie, deoarece conţinutul art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 a fost modificat, contrar normelor de tehnică legislativă, printr-un act juridic inferior - respectiv prin Hotărârea Guvernului nr. 291/2017.19. Dispoziţiile art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 contravin şi art. 129 şi art. 148 alin. (2) din Constituţie, deoarece persoanele interesate nu pot exercita o cale de atac şi nu au dreptul la un recurs efectiv, aşa cum este consacrat acesta de art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.20. Cât priveşte dispoziţiile art. 169^2 din Legea nr. 263/2010, se susţine că acestea nu conferă predictibilitate, precizie şi claritate, deoarece sunt date în aplicarea art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 şi nu conţin nicio majorare de punctaje, ci doar conduc la un paralelism legislativ, contrar art. 16 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. În acelaşi timp, textul de lege criticat limitează acordarea creşterilor prevăzute de art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 numai pensionarilor care au beneficiat de recalcularea pensiei în temeiul acestui articol de lege. Astfel, se arată că art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 aduce „limitări întâmplătoare beneficiarilor de creşterea de punctaje anuale, fără să modifice ori să abroge art. 169^1, şi s-a dispus după epuizarea perioadei de aplicare a creşterii punctajelor anuale (1 ianuarie 2016-31 decembrie 2017)“.21. Se mai consideră că art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 „nu are nicio raţiune sau logică juridică în privinţa destinatarilor cărora li s-a aplicat art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 sau în privinţa categoriilor de pensionari care au primit decizii de recalculare pe art. 169^1“. De asemenea, textul de lege criticat „nu face referiri la ce se întâmplă cu cei cărora nu li s-au aplicat prevederile art. 169^1 din Legea nr. 263/2010“. Dispoziţiile art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 nu sunt clare nici în ceea ce priveşte stagiul complet de cotizare la care se referă, respectiv dacă este cel de la data stabilirii dreptului la pensie sau cel de la data recalculării pensiei. De asemenea, nu se poate deduce la ce anume se poate raporta art. 169^2 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, de vreme ce alin. (1) al aceluiaşi articol de lege este neclar. Dispoziţiile art. 169^2 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 nu sunt clare în ceea ce priveşte situaţia pensiilor ce vor fi supuse recalculării şi nici în privinţa a ceea ce se întâmplă în cazul pensionarilor cărora nu li s-a aplicat deloc creşterea prevăzută de art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 ori cărora li s-a respins cererea de recalculare în temeiul aceluiaşi articol de lege.
    22. Lipsa de predictibilitate, concizie şi claritate a textelor de lege criticate încalcă şi art. 21 alin. (1) din Constituţie, întrucât blochează accesul la justiţie. De asemenea, este încălcat şi art. 129 din Constituţie, deoarece se face trimitere la hotărâri judecătoreşti al căror obiect nu este conturat şi care nu pot fi supuse căilor de atac, iar Codul de procedură civilă sancţionează cu nulitatea lipsa obiectului acţiunii. Dispoziţiile art. 169^2 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 încalcă principiul securităţii juridice şi art. 78 din Constituţie, întrucât menţin două date de intrare în vigoare a recalculării pensiilor persoanelor ce intră sub incidenţa art. 169^1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.23. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece, prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a răspuns în mod explicit tuturor problematicilor ridicate prin criticile de neconstituţionalitate formulate în aceste cauze.24. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.25. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:26. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.27. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, prevederile art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, respectiv aceleaşi prevederi în interpretarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, şi ale art. 169^2 din aceeaşi lege.
    28. Curtea observă că dispoziţiile art. 169^1 au fost introduse prin articolul unic din Legea nr. 192/2015 pentru completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 8 iulie 2015. Chiar dacă în unele încheieri este reţinut ca obiect al sesizării întregul articol 169^1 al Legii nr. 263/2010, se constată că criticile formulate se referă la alin. (3) al acestui articol, potrivit căruia „În cazul persoanelor prevăzute la alin. (2), la numărul total de puncte realizate de acestea până la data prezentei recalculări se adaugă numărul de puncte corespunzător majorării rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1), la determinarea punctajului mediu anual utilizându-se stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“, iar, în cadrul lui, la teza finală, sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ în interpretarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1037 din 6 decembrie 2018. Potrivit deciziei menţionate, această sintagmă se referă la legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv la Legea nr. 263/2010. Ca urmare, Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate în această privinţă prevederile art. 169^1 alin. (3) teza finală din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu referire la sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“, în interpretarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.29. Dispoziţiile art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 au fost introduse prin art. I pct. 3 din Legea nr. 221/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 30 iulie 2018, şi au următorul conţinut:(1) Pensionarii sistemului public de pensii cărora li s-au aplicat prevederile art. 169^1 beneficiază de recalcularea pensiei cu utilizarea, la determinarea punctajului mediu anual, a stagiilor complete de cotizare avute în vedere, potrivit legii sau a unor hotărâri judecătoreşti, la stabilirea/recalcularea pensiei aflate în plată sau, după caz, cuvenite la data de 31 decembrie 2015.(2) În situaţia în care, în urma aplicării prevederilor alin. (1), rezultă un punctaj mediu anual mai mic decât punctajul mediu anual aflat în plată, se menţine punctajul mediu anual şi cuantumul aferent aflat în plată sau cuvenit la data recalculării.(3) Recalcularea prevăzută la alin. (1) se efectuează din oficiu, în termen de 12 luni, calculat de la data de 1 octombrie 2018.(4) Drepturile de pensie recalculate potrivit alin. (1) se cuvin de la data de 1 octombrie 2018.
    30. În susţinerea neconstituţionalităţii normelor criticate se invocă următoarele prevederi din Constituţie: cele ale art. 1 alin. (5), sub aspectul principiului securităţii juridice şi al cerinţelor de calitate a legii, ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 41 alin. (2) referitor la dreptul salariaţilor la măsuri de protecţie socială, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art. 47 - Nivelul de trai, ale art. 78 - Intrarea în vigoare a legii, ale art. 108 alin. (2) potrivit căruia hotărârile Guvernului se emit pentru organizarea executării legilor, ale art. 129 - Folosirea căilor de atac şi ale art. 148 alin. (2) privind prioritatea de aplicare a dreptului Uniunii Europene cu caracter obligatoriu faţă de legile interne. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 13 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un recurs efectiv şi, respectiv, la interzicerea discriminării, precum şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, referitor la protecţia proprietăţii.31. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii aceloraşi dispoziţii legale, criticate în raport cu aceleaşi prevederi constituţionale, cu motive similare, în alte cauze decât cele în care a fost ridicată prezenta excepţie. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 92 din 16 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 24 mai 2021, şi Decizia nr. 169 din 9 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 14 iunie 2021, prin care Curtea a respins excepţiile de neconstituţionalitate ca neîntemeiate, cu referire şi la alte decizii pronunţate asupra unor excepţii de neconstituţionalitate similare.32. Astfel, examinând dispoziţiile art. 169^1 alin. (3) teza finală din Legea nr. 263/2010, cu referire la sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“, în interpretarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în raport cu criticile vizând pretinsa lipsă de claritate şi previzibilitate a legii, Curtea a reţinut că, prin Decizia nr. 836 din 17 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 12 martie 2021, paragrafele 18 şi 19, a analizat critici similare aduse prevederilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, constatând, în esenţă, că Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de instanţa supremă, clarifică modul de interpretare şi aplicare a legii, iar interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sintagmei „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ este constituţională.33. Faptul că autorii excepţiilor de neconstituţionalitate solicită interpretarea sintagmei „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ ca referindu-se la stagiile de cotizare stabilite la data pensionării, şi nu la cele prevăzute de legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv la Legea nr. 263/2010, nu poate fi privit ca un argument care să atragă sancţionarea ca neconstituţională a art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 din perspectiva prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie.34. În continuare, analizând criticile de neconstituţionalitate raportate la prevederile art. 16 din Constituţie, Curtea a constatat că acestea vizează diferenţa de tratament generată de interpretarea şi aplicarea diferite de către instanţele de judecată a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010. Or, Curtea a amintit că Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, invocată chiar de autorii excepţiei, a dat o interpretare unitară acestor dispoziţii de lege, astfel că susţinerile acestora apar ca fiind lipsite de fundament. Pentru aceleaşi considerente, Curtea a apreciat că sunt neîntemeiate şi criticile de neconstituţionalitate vizând încălcarea dreptului de acces la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil.35. Curtea a reţinut, de asemenea, că nu sunt încălcate prevederile art. 44 şi art. 47 din Constituţie, care consacră dreptul de proprietate şi, respectiv, dreptul la pensie. Argumentele formulate de unii dintre autorii excepţiei se referă, în realitate, la modificarea prin dispoziţia de lege criticată a unui element avut în vedere la stabilirea iniţială a dreptului la pensie, şi anume a stagiului de cotizare. Or, în vederea creării unui cadru legislativ cât mai coerent şi unitar, în scop reparatoriu ori pentru a înlătura unele diferenţe majore de tratament între persoanele pensionate sub imperiul unor acte normative diferite, potrivit principiului tempus regit actum, legiuitorul poate prevedea prin actele normative în vigoare proceduri de recorelare sau recalculare a pensiilor stabilite în temeiul legislaţiei anterioare, cu utilizarea elementelor de calcul al pensiei prevăzute de legislaţia în vigoare la momentul efectuării acestor proceduri. Instituirea acestor proceduri intră în competenţa exclusivă a legiuitorului, care, potrivit art. 47 alin. (2) din Constituţie, se bucură de atribuţia de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acestor drepturi, inclusiv modalităţile de calcul al cuantumului lor (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 4 ianuarie 2007).36. Referitor la garantarea, prin acelaşi text constituţional invocat, a cuantumului pensiei stabilit potrivit principiului contributivităţii, Curtea a amintit jurisprudenţa sa în care a statuat că „dreptul la pensie este un drept preconstituit încă din perioada activă a vieţii individului, acesta fiind obligat prin lege să contribuie la bugetul asigurărilor sociale de stat procentual, raportat la nivelul venitului realizat. Corelativ, se naşte obligaţia statului ca în perioada pasivă a vieţii individului să îi plătească o pensie al cărei cuantum să fie guvernat de principiul contributivităţii, cele două obligaţii fiind intrinsec şi indisolubil legate. Scopul pensiei este acela de a compensa în perioada pasivă a vieţii persoanei asigurate contribuţiile vărsate de către aceasta la bugetul asigurărilor sociale de stat în temeiul principiului contributivităţii şi de a asigura mijloacele de subzistenţă a celor care au dobândit acest drept în condiţiile legii (perioadă contributivă, vârstă de pensionare etc.) Astfel, statul are obligaţia pozitivă de a lua toate măsurile necesare realizării acestei finalităţi şi de a se abţine de la orice comportament de natură a limita dreptul la asigurări sociale.[...] Cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivităţii, se constituie într-un drept câştigat, astfel încât diminuarea acestuia nu poate fi acceptată nici măcar cu caracter temporar. Prin sumele plătite sub forma contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale, persoana în cauză, practic, şi-a câştigat dreptul de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivităţii; astfel, contributivitatea, ca principiu, este de esenţa dreptului la pensie, iar derogările, chiar şi temporare, referitoare la obligaţia statului de a plăti cuantumul pensiei rezultat în urma aplicării acestui principiu afectează substanţa dreptului la pensie.“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010). Or, potrivit dispoziţiilor art. 169^1 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, „în situaţia în care, în urma aplicării prevederilor alin. (1)-(3), rezultă un punctaj mediu anual mai mic, se menţine punctajul mediu anual şi cuantumul aferent aflat în plată sau cuvenit la data recalculării“. Prin urmare, legea prevede garanţii exprese pentru păstrarea cuantumului pensiei, astfel că nu se poate aprecia că schimbarea elementelor în funcţie de care aceasta a fost calculată afectează dreptul la pensie, aşa cum a fost stabilit anterior.37. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate potrivit căreia dispoziţiile art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 contravin prevederilor art. 108 alin. (2) din Constituţie, întrucât conţinutul acestor dispoziţii de lege a fost modificat printr-un act juridic inferior, respectiv prin Hotărârea Guvernului nr. 291/2017, Curtea, în jurisprudenţa sa, a reţinut că „verificarea eventualităţii ca o hotărâre a Guvernului să modifice legea în executarea căreia a fost emisă depăşeşte competenţele Curţii Constituţionale. În orice caz, în paragraful 69 al Deciziei nr. 69 din 15 octombrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 sunt în deplină consonanţă cu actul normativ în executarea căruia au fost edictate, explicitând dispoziţia din lege“ (a se vedea Decizia nr. 463 din 11 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 911 din 12 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 911 din 12 noiembrie 2019, paragraful 64).38. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate adusă art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 în raport cu art. 129 şi art. 148 alin. (2) din Constituţie, precum şi în raport cu art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea a constatat că autorii excepţiei invocă încălcarea dreptului de a exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti. Or, având în vedere obiectul de reglementare al textului de lege criticat, care nu vizează aspecte procedurale referitoare la exercitarea căilor de atac, Curtea a apreciat că dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate nu sunt incidente în cauză.39. Analizând în continuare excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^2 din Legea nr. 263/2010, Curtea constată că criticile formulate se referă, în esenţă, la două aspecte: un prim aspect vizează lipsa de claritate, întrucât se instituie o reglementare paralelă cu cea a art. 169^1 din acelaşi act normativ, în timp ce al doilea aspect vizează o omisiune legislativă, întrucât din conţinutul dispoziţiilor de lege criticate nu reiese dacă art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 este aplicabil şi persoanelor cărora nu li s-au recalculat pensiile în temeiul art. 169^1 din acelaşi act normativ.40. Examinând primul aspect de neconstituţionalitate, Curtea a reţinut în jurisprudenţa precitată că, potrivit dispoziţiilor art. 169^2 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 263/2010, recalcularea pensiei în temeiul acestui articol de lege s-a efectuat, din oficiu, în termen de 12 luni, calculat de la data de 1 octombrie 2018. Procesul de recalculare a pensiilor, potrivit art. 169^2 din Legea nr. 263/2010, este, prin urmare, distinct şi ulterior celui prevăzut de art. 169^1 din aceeaşi lege, care s-a aplicat începând cu data de 1 ianuarie 2016. Aşa fiind, este lipsită de susţinere critica potrivit căreia dispoziţiile art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 ar constitui un paralelism legislativ. Mai mult, Curtea a constatat că cele două texte de lege la care fac referire autorii excepţiei au reglementări cu un conţinut diferit. Astfel, aşa cum a reţinut şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, paragrafele 71-77, dispoziţiile art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 implică o schimbare a concepţiei legislative în raport cu dispoziţiile art. 169^1 din aceeaşi lege, în sensul acordării, începând cu data de 1 octombrie 2018, atât a beneficiului majorării de punctaj, cât şi a celui privind folosirea, la recalcularea pensiei, a unui stagiu de cotizare redus, reglementat de acte normative cu caracter special. Or, dispoziţiile art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 au prevăzut doar creşterea punctajelor anuale, fără a fi luate în calcul la stabilirea pensiei stagiile de cotizare prevăzute de legile speciale, în vigoare la data pensionării, ci stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr. 263/2010.41. Examinând în continuare critica potrivit căreia dispoziţiile art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 nu reglementează situaţia persoanelor care se încadrează în ipoteza art. 169^1 alin. (1) din acelaşi act normativ - respectiv sunt pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 ianuarie 2011, care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, respectiv activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite şi/sau condiţii speciale, potrivit legii -, dar ale căror pensii nu au fost recalculate în termenele prevăzute de lege, Curtea a reţinut că recalcularea pensiei în temeiul art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 a reprezentat o procedură aplicabilă, din oficiu, tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei. Deşi textul de lege nu se referă în mod expres la aplicabilitatea din oficiu a procedurii de recalculare, dispoziţiile art. 134 alin. (14) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 28 martie 2011, aşa cum au fost completate prin articolul unic din Hotărârea Guvernului nr. 291/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 8 mai 2017, precizează că „recalcularea drepturilor de pensie conform prevederilor art. 169^1 din lege se efectuează din oficiu“.42. Justificarea faptului că dispoziţiile art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 nu se referă la ipoteza în care recalcularea pensiilor în temeiul art. 169^1 din aceeaşi lege nu a avut loc se găseşte în aceea că, potrivit prevederilor acestui din urmă text de lege, la data de 1 octombrie 2018, procesul obligatoriu de recalculare a pensiilor în temeiul art. 169^1 se putea considera ca fiind finalizat. Împrejurarea că, din motive obiective, casele de pensii nu şi-au îndeplinit în unele cazuri obligaţia de a recalcula pensiile în termenele prevăzute de lege, potrivit art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, nu poate fi interpretată ca reprezentând un impediment în aplicarea ulterioară a dispoziţiilor art. 169^2 din aceeaşi lege, de vreme ce procesul de recalculare este obligatoriu, nerealizarea sa neputând fi imputată titularilor dreptului la pensie. Acest aspect nu este de natură să conducă la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 169^2 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, care trebuie interpretat în continuare ca aplicânduse tuturor persoanelor ale căror pensii trebuiau să fie recalculate, în mod obligatoriu, potrivit art. 169^1 din aceeaşi lege.43.
    Întrucât nu au intervenit elemente de noutate, cele statuate de Curtea Constituţională în jurisprudenţa citată îşi menţin valabilitatea, fiind aplicabile deopotrivă şi în prezenta cauză.
    44. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Janos Csukor, Dumitru Tereche, Gheorghe Ioan Oros, Vasile David Dina, Petru Hegyi, Gheorghe Cheche, Ion Tiberiu Vorak, Ioan Sachelaru, Toader Moldovan, Costel Pădurariu, Ovidiu Atila Szilagyi, Costache Topa, Ioan Manoilă, Alexandru Debreczeni, Vasile Vrânceanu, Mariana Cornelia Ionescu, Ion Takacs, Arpad Dosa, Florea Dărac şi Ion Stănilescu în dosarele nr. 832/97/2018, nr. 230/97/2018, nr. 600/97/2018, nr. 533/97/2018, nr. 300/97/2018, nr. 392/97/2018, nr. 188/97/2018, nr. 276/97/2018, nr. 723/97/2018, nr. 1.138/97/2018, nr. 405/97/2018, nr. 517/97/2018, nr. 319/97/2018, nr. 408/97/2018, nr. 602/97/2018, nr. 1.660/97/2018, nr. 1.133/97/2018, nr. 1.360/97/2018, nr. 721/97/2018 şi nr. 1.961/97/2018 ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 169^1 alin. (3) teza finală din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu referire la sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“, în interpretarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum şi ale art. 169^2 din aceeaşi lege sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 30 septembrie 2021.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Prim-magistrat-asistent,
    Marieta Safta
    ----





    Se încarcă informațiile conexe fiecărui articol!