Structură Act

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA

Doriţi o formă actualizată, la zi (01.07.2022), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
DECIZIA nr. 559 din 14 septembrie 2021referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 78 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 611 din 22 iunie 2022Data intrării în vigoare 22-06-2022


    Valer Dorneanu- preşedinte
    Cristian Deliorga- judecător
    Marian Enache- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Ingrid Alina Tudora- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Maria-Eleonora Centea.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 78 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Adrian Lala în Dosarul nr. 4.186/325/2018 al Judecătoriei Timişoara. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.145D/2018.2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus la dosar concluzii scrise în susţinerea admiterii criticilor formulate.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. Se arată, în esenţă, că reglementarea criticată nu contravine normelor invocate din Legea fundamentală, iar instituirea prezumţiei prevăzute de reglementarea criticată se întemeiază pe importanţa şi semnificaţia obligaţiei stabilite de legiuitor în cuprinsul art. 78 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, prin care conducătorul auto este înştiinţat cu privire la consecinţele faptei interzise de legiuitor, precum şi la prezumţia care operează în cazul nerespectării legii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:5. Prin Încheierea din 28 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 4.186/325/2018, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 78 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Adrian Lala cu prilejul judecării unei cauze penale având ca obiect săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt neconstituţionale în condiţiile în care nu este menţionat un interval de timp în care conducătorului auto îi este interzis consumul de alcool şi alte substanţe după producerea evenimentului şi până la testarea concentraţiei alcoolului în aerul expirat sau recoltarea probelor biologice, instituindu-se astfel o prezumţie împotriva inculpatului, şi anume aceea că, în situaţia în care a consumat băuturi alcoolice după participarea la un accident de circulaţie, se prezumă că respectiva alcoolemie era la momentul producerii accidentului. Or, în opinia autorului excepţiei, această prezumţie este în contradicţie cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 732 din 16 decembrie 2014, care stabileşte că, pentru a putea condamna o persoană în temeiul art. 336 din Codul penal, trebuie stabilită îmbibaţia alcoolică din sânge de la momentul conducerii autovehiculului. Mai mult, consumarea de băuturi alcoolice după încetarea activităţii de conducere pe drumurile publice (în locuinţa personală) este o activitate situată vădit în afara ilicitului penal şi nu poate produce nicio consecinţă cu privire la o conduită anterioară şi niciun grad de pericol, nici măcar la nivel abstract, aşa încât destinatarul normei juridice nu are posibilitatea reală de a prevedea vreo consecinţă negativă a acţiunii sale.7. Referitor la critica privind dreptul la un proces echitabil, autorul excepţiei susţine că procedura reglementată de art. 78 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 este una defectuoasă, contrară art. 21 alin. (3) din Constituţie şi prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi celor ale art. 7 paragraful 1 din aceeaşi convenţie, care consacră principiul legalităţii incriminării şi pedepsei, având în vedere modalitatea în care probele biologice se pot recolta de către organele de poliţie de la conducătorul auto, deoarece se prevede că recoltarea se poate face după un interval de timp neidentificat de legiuitor, dar se impune în sarcina conducătorului auto obligaţia de a nu consuma băuturi alcoolice „după producerea evenimentului şi până la testarea concentraţiei alcoolului în aerul expirat sau recoltarea probelor biologice.“ Aşadar, din modul în care legiuitorul a conceput reglementarea criticată, autorul excepţiei susţine că este lăsat la aprecierea organelor de poliţie momentul în care acestea vor preleva probele biologice pentru stabilirea alcoolemiei în sânge de la conducătorul auto implicat într-un accident de circulaţie, cu consecinţa restrângerii dreptului la integritate fizică şi psihică al persoanei, reglementat în art. 22 din Constituţie. Concentraţia de alcool din sânge relevantă pentru stabilirea stării de fapt în care conducătorul auto se găsea la momentul săvârşirii faptei este bineînţeles cea de la momentul în care acesta a condus un vehicul pe drumurile publice, şi nu de la un moment ulterior în care acesta este îndreptăţit să consume băuturi alcoolice sau nu. Momentul săvârşirii infracţiunii este acela în care conducătorul auto este depistat de către organele de poliţie cu privire la săvârşirea faptei, astfel că acela este momentul în care acestuia trebuie să-i fie recoltate probele biologice pentru a se putea stabili cu exactitate dacă acesta consumase alcool anterior sau concomitent cu săvârşirea faptei/dacă acesta avea alcool în sânge în momentul comiterii faptei.8.
    Judecătoria Timişoara apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa în această materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 417 din 15 aprilie 2010 şi Decizia nr. 372 din 26 aprilie 2012, prin care s-a statuat că norma criticată este menită practic să sancţioneze o conduită contrară dispoziţiilor legale, în considerarea scopului Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, respectiv asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private.
    9. De asemenea, cu privire la regimul probelor, reţine că, în jurisprudenţa sa, exemplu fiind Hotărârea din 7 octombrie 1988, pronunţată în Cauza Salabiaku împotriva Franţei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că prezumţia de nevinovăţie nu este una absolută, de vreme ce în orice sistem de drept sunt operate prezumţii de drept sau de fapt, iar Convenţia nu le interzice în principiu, atât timp cât statele respectă anumite limite şi nu încalcă drepturile apărării. În fine, în ceea ce priveşte invocarea în susţinerea excepţiei a Deciziei nr. 732 din 16 decembrie 2014, instanţa apreciază că aceasta nu este de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, întrucât prin această decizie Curtea Constituţională a constatat lipsa de protecţie a destinatarilor normei penale, în speţă art. 336 alin. (1) din Codul penal, şi, prin urmare, lipsa de previzibilitate a normei de incriminare, Curtea statuând că „destinatarii normei penale de incriminare trebuie să aibă o reprezentare clară a elementelor constitutive, de natură obiectivă şi subiectivă, ale infracţiunii, astfel încât să poată să prevadă consecinţele ce decurg din nerespectarea normei şi să îşi adapteze conduita potrivit acesteia“. Prin jurisprudenţa sa referitoare la constituţionalitatea art. 78 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, instanţa de contencios constituţional a constatat însă că norma criticată este menită practic să sancţioneze o conduită contrară dispoziţiilor legale, în considerarea scopului ordonanţei, respectiv ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private.10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 78 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, potrivit cărora, „În situaţia în care nu sunt respectate dispoziţiile alin. (1), se consideră că rezultatele testului sau ale analizei probelor biologice recoltate reflectă starea conducătorului, a instructorului auto sau a examinatorului respectiv în momentul producerii accidentului.“
    14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) în componenta referitoare la calitatea normei juridice, ale art. 22 - Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică şi ale art. 21 alin. (3) potrivit cărora „Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.“ Se invocă, de asemenea, contrarietatea reglementării criticate cu prevederile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 7 paragraful 1 privind legalitatea incriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate din perspectiva criticilor formulate, Curtea reţine că prevederile art. 78 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 417 din 15 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 343 din 25 mai 2010, Decizia nr. 372 din 26 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 16 mai 2012, şi Decizia nr. 577 din 9 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.152 din 27 noiembrie 2020, prin care Curtea a constatat că soluţia legislativă criticată este constituţională.16. Astfel, prin jurisprudenţa mai sus menţionată, Curtea a reţinut că prevederile art. 78 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 instituie pentru conducătorul de autovehicul sau tramvai, instructorul auto atestat care se află în procesul de instruire practică a unei persoane pentru obţinerea permisului de conducere, precum şi pentru examinatorul autorităţii competente în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere sau pentru oricare dintre categoriile ori subcategoriile acestuia, implicaţi într-un accident de circulaţie, interdicţia consumului de alcool sau de substanţe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora după producerea evenimentului şi până la testarea concentraţiei alcoolului în aerul expirat sau recoltarea probelor biologice. Sancţiunea nerespectării acestei dispoziţii legale este prevăzută de alin. (2) al art. 78, criticat în prezenta cauză, care instituie prezumţia că rezultatele testului sau ale analizei probelor biologice recoltate reflectă starea conducătorului, a instructorului auto sau a examinatorului respectiv în momentul producerii accidentului. Este evident că instituirea unei astfel de prezumţii se întemeiază pe importanţa şi semnificaţia obligaţiei stabilite în art. 78 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, legiuitorul apreciind că este absolut necesar să interzică orice consum de alcool sau substanţe cu efecte similare după producerea unui accident de circulaţie, în vederea stabilirii în condiţii de maximă operativitate şi cu exactitate a condiţiilor producerii accidentului, respectiv a stării conducătorului auto la acel moment. Prevederile criticate sunt menite să sancţioneze o conduită contrară legii, în considerarea scopului ordonanţei de urgenţă, respectiv asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private.17. Referindu-se la regimul probelor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu, în Hotărârea din 7 octombrie 1988, pronunţată în Cauza Salabiaku împotriva Franţei, că prezumţia de nevinovăţie nu este una absolută, de vreme ce în orice sistem de drept sunt operate prezumţii de drept sau de fapt, iar Convenţia nu le interzice în principiu, atât timp cât statele respectă anumite limite şi nu încalcă drepturile apărării. În cauză, conducătorul auto este avertizat cu privire la consecinţele faptei interzise de legiuitor, acesta trebuind să cunoască dispoziţiile legale care interzic consumul de alcool, substanţe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora după producerea accidentului rutier şi până la testarea concentraţiei alcoolului în aerul expirat sau recoltarea probelor biologice, precum şi prezumţia care operează în cazul nerespectării acestora. Absenţa unei astfel de interdicţii ar determina, de altfel, dificultăţi în stabilirea cu exactitate a stării conducătorului auto la momentul producerii accidentului, or, determinarea cât mai exactă a acestei stări este deopotrivă în interesul apărării, al organului constatator şi, în esenţă, al respectării principiului aflării adevărului.18. Curtea Constituţională a subliniat, totodată, faptul că textul de lege criticat instituie o interdicţie în domeniul de reglementare al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, pentru a asigura respectarea regulilor privind circulaţia pe drumurile publice, şi a constatat că normele criticate sunt redactate cu suficientă precizie şi claritate, de natură să permită destinatarilor să îşi conformeze conduita şi să înţeleagă consecinţele ce decurg din nerespectarea normelor prescrise. Prin urmare, Curtea a constatat că nu poate fi reţinută încălcarea dispoziţiilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează aplicabilitatea şi în prezenta cauză.20. De asemenea, referitor la criticile privind modalitatea de recoltare a probelor biologice, Curtea menţionează că, potrivit art. 88 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, recoltarea mostrelor biologice se face numai în prezenţa unui poliţist rutier, în condiţiile art. 190 alin. (8) din Codul de procedură penală, în interiorul unităţilor de asistenţă medicală autorizate şi în ambulanţe care au echipaj cu medic ori în autospeciale cu această funcţie aparţinând Serviciului mobil de urgenţă, reanimare şi descarcerare, sau în interiorul unităţilor medico-legale.
    21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Adrian Lala în Dosarul nr. 4.186/325/2018 al Judecătoriei Timişoara şi constată că prevederile art. 78 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Timişoara şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 14 septembrie 2021.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Ingrid Alina Tudora
    -----





    Se încarcă informațiile conexe fiecărui articol!